În Sala bizantină a Ambasadei României de la Paris, Institutul Cultural Român a organizat o serie de concerte cu titlul Nopţi baroce la Palatul Béhague. Mezzo-soprana Ruxandra Donose, soprana Teodora Gheorghiu şi mezzo-soprana Viorica Cortez au impresionat publicul francez.
Iniţiativa Institutului Cultural Român de la Paris de a organiza un festival de muzică barocă a ajuns la a doua ediţie în această vară, între 6 şi 12 iunie 2012, publicul francez fiind atras de ideea de a participa la Nopţi baroce la Palatul Béhague. Sala bizantină a Palatului care găzduieşte Ambasada Română la Paris, chiar nerenovată, are un farmec aparte, inspirând o glorie apusă. Acest festival a atras şi atenţia presei pariziene, Le Figaro titrând: "Teatru neobizantin caută mecena generoşi. Institutul Cultural Român deschide publicului Palatul Béhague".
Privind ofertantul spaţiu al acestei săli în sonorităţile muzicii baroce, într-adevăr soluţia pentru refacerea acestei săli stă în identificarea unui mecena român care să dorească să-şi pună numele pe o plăcuţă de marmură pe acest edificiu şi nu aşteptarea armonizării legislaţiei române şi franceze sau apariţia banilor publici care să ofere o soluţie în acest sens.
Pasiune. Voci feminine
Tema ediţiei a doua a festivalului Nopţi baroce la Palatul Béhague a fost reprezentată de vocile feminine, iar cele trei muziciene române - care trăiesc şi activează, însă, în afara ţării prezentate în acest context - au fost reprezentante ale unor generaţii diferite: mezzo-soprana Ruxandra Donose, soprana Teodora Gheorghiu şi mezzo-soprana Viorica Cortez.
Evoluţia Ruxandrei Donose în faţa unui public plin de căldură, în compania ansamblului Pulcinella, dirijor George Petrou, cu un program Vivaldi, Handel, Gluck, a propus o abordare plină de sentiment a muzicii baroce, care o personalizează pe artistă. Este adevărat că fiind vorba despre operă barocă şi nu despre muzică de cameră, o astfel de interpretare putea fi de aşteptat, totuşi pasiunea cu care Ruxandra Donose abordează aceste partituri scrise cu peste trei secole în urmă de Vivaldi, Gluck sau Handel, spiritul, bogăţia nuanţelor (pe care uneori, pe nedrept, credem că muzica veche nu le are) sunt cele care i-au adus aplauzele entuziaste ale publicului majoritar francez care a umplut sala.
Soprana Teodora Gheorghiu, pe care am ascultat-o în a doua seară a festivalului, a gândit pentru programul care îi aparţinea un parcurs cameral, cu mai multă muzică germană (Telemann, Handel), dar şi italiană (Vivaldi), riscând oarecum prin această propunere în faţa publicului francez. Evoluţia ei alături de ansamblul Pulcinella condus de Ophelie Gaillard i-a adus însă un adevărat triumf, publicul fiind sedus de eleganţa şi de sensibilitatea solistei, de bogăţia de nuanţe pe care a obţinut-o de-a lungul unui program solicitant atât pentru solistă, cât şi pentru ansamblul de acompaniament.
Festivalul a continuat cu recitalul mezzo-sopranei Viorica Cortez, acompaniată de pianista franco-română Alina Pavalache, momentul ce aparţine oaspeţilor străini în acest festival fiind susţinut de celebrul ansamblu L'Arpeggiata, avându-l ca solist pe Vincenzo Capezzuto, care cu vocea sa... feminină s-a aflat în centrul serii intitulate Tarantella, un program compus în majoritate din muzică tradiţională italiană, propus de acest nume emblematic al interpretării muzicii baroce.
În fine, Biserica Saint-Eustache, una dintre cele mai mari şi mai frumoase din Paris, a găzduit un concert de orgă la patru mâini susţinut de Fernanda Romila şi Dan Racoveanu, beneficiile obţinute din spectacol urmând a fi folosite pentru restaurarea orgii Charles Mutin a Sălii bizantine a Ambasadei României.
Nopţile baroce la Palatul Béhague devin, iată, odată cu a doua ediţie, un reper al peisajului cultural parizian de gen, iar această afirmaţie nu este exagerată, prezenţa presei franceze la eveniment - Pariscope, Le Figaro, France 3, Le Monde, Radio France - confirmând o astfel de apreciere.
Un gen prea puţin abordat
Moda muzicii vechi, a muzicii baroce, are deja mai bine de un deceniu vechime în Occident. În România, ea a rămas încă o prezenţă accidentală şi care, oricum, nu ajunge la nivelul calitativ pe care îl putem întâlni pe scenele europene. Muzicienii români din ţară practică sporadic şi într-un număr destul de mic muzica veche.
La nivelul muzicienilor români care ne reprezintă în lume, situaţia stă însă oarecum diferit, acolo unde piaţa cere, aceştia având un cuvânt de spus. Nu este o întâmplare că soprana Teodora Gheorghiu a lansat recent un CD tocmai cu astfel de muzică alături de Christophe Rousset şi Les Talens Lyriques, iar Ruxandra Donose are printre cele mai recente realizări apariţia la EMI a versiunii integrale a operei Farnace, de Vivaldi ,în a cărei distribuţie s-a şi aflat în recenta producţie cu acest titlu a Operei din Strasbourg şi Mulhouse în lunile mai şi iunie.
Eveniment primit cu interes
Pentru concertele din întreg festivalul, biletul a fost între 20 şi 35 de euro, ceea ce nu a împiedicat publicul parizian să aleagă din oferta respectivelor seri destinaţia Palatului Béhague.
Mezzo-soprana Ruxandra Donose, inspirată de arhitectură
"Sala bizantină a Ambasadei României de la Paris are o atmosferă care te inspiră şi o acustică minunată, iar repertoriul baroc pe care l-am avut de prezentat se potriveşte perfect cu această sală", a spus mezzo-soprana Ruxandra Donose, care s-a declarat încântată să participe la eveniment.
"Mi-a plăcut ideea de a cânta în această sală, cu atât mai mult cu cât mă aflam în Franţa şi înainte, şi după, pentru spectacole cu Farnace de Vivaldi la Strasbourg, unde mă şi întorc pentru ultimele spectacole. În altă ordine de idei, eu întotdeauna colaborez cu mare drag cu institutele culturale din diferite oraşe europene, iar de data aceasta oferta a fost extrem de potrivită cu programul meu", a încheiat Ruxandra Donose.