A fost regizor de teatru şi televiziune, vicepreşedinte al Uniunii Teatrale din România (Uniter) din 2000 pînă în 2008, director al Teatrului "Ion Creangă" din Bucureşti, "părintele" Galei Tînărului Actor HOP, una dintre "instituţiile" teatrului de televiziune şi, în acelaşi timp, ale teatrului pentru copii. Arestat în dosarul "Pătratul roşu" (în care a fost condamnată, printre alţii, Oana Orlea - Marioana Cantacuzino), Cornel Todea a semnat note informative către Securitate de la 15 ani şi pînă tîrziu, ca asistent la Institutul de Teatru şi angajat al Televiziunii publice, ca director al Departamentului Producţie de film (fiind şi urmărit de Securitate, în anii '60 şi, ulterior, la mijlocul anilor '80). Cornel Todea a încetat din viaţă în timpul Galei HOP 2012, prima ediţie al cărei amfitrion nu a mai fost, în urma unei boli crîncene, declanşate iniţial în urmă cu trei ani.
"Am făcut de la spectacole cu un interpret la spectacole cu mai mult de zece mii de interpreţi, teatru, TV, film, radio, operă, dar am ratat şansa de a face spectacole de circ. Şi recunosc că seducţia pe care acest gen o poate exercita este uriaşă", îi declara Cornel Todea lui Stelian Ţurlea (Ziarul de Duminică), în 2010, ca regret pentru unul dintre puţinele genuri pe care nu le-a abordat. Poate chiar singurul, căci, persoană extrem de jovială, pulsînd de viaţă şi cu un simţ al umorului mai mult decît remarcabil, Cornel Todea a făcut film, teatru dramatic, de copii, de televiziune, dar a fost şi realizator şi moderator TV, moderator al unor emisiuni radiofonice (avea o bună voce de radio, pe lîngă o bună prezenţă fizică), a predat regie şi actorie, toate - "ca o probă de consecvenţă a incapacităţii de a mă dedica unei singure activităţi". În urmă cu cîţiva ani, a lansat la Teatrul Creangă un festival internaţional dedicat teatrului pentru copii - 100, 1.000, 1.000.000 de poveşti -, cu un important concurs de dramaturgie adresată acestui public (singurul de acest fel din România), din dorinţa de a face ca scena să le spună celor mici poveşti ale timpurilor lor, şi a lansat primul program de teatru pentru copii între 0 şi 3 ani. Toate, din adînca convingere că cei mai tineri spectatori sînt cei prin care teatrul rămîne viu schimbîndu-se perpetuu - iar cei patru nepoţi (doi gemeni) ai lui erau dovada concretă a acestei forţe vitale. Cornel Todea nu a fost niciodată un regizor în căutarea succesului şi a premiilor (deşi a primit destule, în domeniile diverse în care a lucrat), ci a noului, a energiilor proaspete, a contactului direct cu spiritul momentului.
A trăit clipa, prezentul. Poate şi de aceea, relaţia personală cu propriul trecut s-a dovedit atît de greu de acceptat. Prima menţionare publică a unor informări făcute de Cornel Todea poliţiei politice a apărut în cartea lui Neculai Constantin Munteanu, Ultimii şapte ani de acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii (Editura Curtea Veche, 2007), din care rezultă că regizorul i-a făcut, la cererea urmăritorilor, caracterizări profesionale (erau amîndoi angajaţi la TVR) pozitive: "niciodată n-aş putea spune despre relaţia personală «C.T.», devenită sursa «Cornescu» mai apoi, că a fost un turnător. Pentru că, în cazul meu, acest om n-a spus nimic neadevărat, n-a încercat niciodată să mă înfunde, dimpotrivă, cînd eram la ananghie a dat numai referinţe pozitive despre mine, uneori la superlativ, ba chiar şi exagerînd"; "de «C.T. - Cornescu» îmi pare efectiv rău, dar atît de rău, că l-am găsit în această postură" (p. 66).
Cornel Todea şi-a recunoscut pentru prima dată colaborarea în 2008, după o serie de articole de presă care-l acuzau de arestarea Marioanei Cantacuzino (scriitoarea Oana Orlea, care a negat această informaţie, de altfel) la începutul anilor '50 şi de întărirea urmării lui N.C. Munteanu. Într-un interviu de acum patru ani, dat ziarului Ziua, directorul Teatrului "Ion Creangă" mărturisea: "Existenţa Securităţii în viaţa mea este un episod care, copil fiind, mi-a sădit o profundă teamă fizică şi psihică, mi-a timorat şi amputat adolescenţa, mi-a maculat maturitatea. Am turnat pentru că nu am avut forţa să rezist. Copil fiind, m-am visat erou, plin de curaj, drept, justiţiar, model fiind părinţii mei. Visul meu a eşuat. Astăzi este greu să îmi explic spaimele, laşităţile, compromisurile, schizoidia existenţei mele. Am traversat toate perioadele de întuneric ale vieţii mele fără a implica pe nimeni, nici măcar pe cei mai apropiaţi, în spaimele mele, în sila mea de mine, în nevoia mea de ajutor".
În acelaşi interviu, Cornel Todea a cerut iertarea celor despre care a dat note: "Fac această mărturisire astăzi. Socotesc turnătoria abjectă. Vreau să-mi cer iertare faţă de toţi cei care au apărut vreodată în notele mele, cu convingerea că nimeni n-a avut de suferit. O fac şi pentru a exprima respectul şi admiraţia mea celor care nu au făcut nici o concesie şi au plătit curajul lor cu suferinţe cu mult mai mari decît ale mele. Regret enorm că nu am fost în stare să le imit exemplul. «Colaborator» silit, am încercat să nu fac nici un rău nimănui". CNSAS a retras dosarul depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care cerea constatarea calităţii de colaborator al Securităţii ca poliţie politică în cazul lui Cornel Todea - prin urmare, el nu a primit niciodată un verdict de colaborare.
Amintirea regizorului şi directorului de teatru Cornel Todea rămîne cea a unui om veşnic fascinat de noi provocări, inovator şi plin de energie constructivă, ai cărui ultimi ani de viaţă au fost puternic marcaţi, în ciuda susţinerii primite de la cei care l-au cunoscut, nu atît de suferinţa fizică şi problemele de familie, cît de regretele adînci pentru compromisurile făcute de-a lungul vieţii.