Pasiune şi prietenie - A Junk Tango Story la Undercloud, 2012

Premieră - A Junk Tango Story, text scris şi regizat de Chris Simion. Acolo unde este tango este, aproape întotdeauna, şi o poveste de dragoste... de această dată între personajele întruchipate de Anca Sigartău şi Claudiu Istodor. O româncă şi un argentinian se reîntâlnesc după mulţi ani de la momentul când s-au văzut prima oară. Rememorează pasiunea pe care au trăit-o, când erau tineri. Trecutul şi simţirea lor de atunci sunt exemplificate prin dansul lui Robert Bajan şi al Cătălinei Bajan.

El se prezintă ca: "Juan. Don Juan. Instructor de tango." Siguranţa şi indiferenţa pe care le afişează o fascinează, dar o şi rănesc. Ea căsătorită, dar liberă asemenea unui fluture. Soţul ei, pictor "de meserie", îi făcuse un tablou în care o întruchipa ca pe un fluture. Piesa te trimite cu gândul la Fluturii sunt liberi a lui Leonard Gershe, nu prin poveste, ci prin referinţele la fascinantul mod de existenţă al fluturilor. De necontestat e faptul că ei sunt complet liberi, dar la fel de adevărat este că dacă le atingi aripile mor; dacă îi prinzi în palmă cu atât mai mult.

După cum o spune şi titlul, povestea nu este una neobişnuită, dar faptul că avem de-a face cu o dragoste între o româncă şi un argentinian este de actualitate (acum, de când cu masivele plecări în străinătate). Actriţa Anca Sigartău reuşeşte să dea naştere unui personaj jovial, fin, naiv, copilăros şi feminin, totodată. Actorul Claudiu Istodor vine în întâmpinarea ei, dar nu se simte destulă implicare: de la folosirea vocii, până la atitudinea puţin prea detaşată, pe care trebuie să o aibă personajul, dar fără să se facă simţită desincronizarea. Momentele de dans animă povestea, dar, fiind deocamdată la prima reprezentaţie, nu se îmbină coerent cu cele de text. De obicei, la premiere, se vede încă "cusătura", care cu timpul se estompează, pentru că deşi foarte necesară şi prezentă, prin rodare devine insesizabilă.

Deocamdată, nu e clară alegerea scenografică de a tapeta pereţii spaţiului de joc cu ziare - probabil şirul interminabil de zile şi întâmplări, mai mult sau mai puţin importante care au avut loc în perioada mare de timp în care cei doi nu s-au văzut.

A Junk Tango Story are toate premisele unei poveşti şi a unui spectacol interesant, dar e nevoie de mai multă pasiune atât în relaţia dintre cele două personaje, cât şi în momentele de tango propriu-zis. Însă, aşa cum spune la un moment dat personajul Ancăi Sigartău: "în tango este nevoie de prietenie, nu numai de atracţie fizică", tot aşa şi spectacolul acesta se va stabiliza poate odată cu trecerea timpului, când în muncă îşi va face loc şi relaxarea.