Două spectacole excelente la Sfîntu Gheorghe, pe scena Teatrului "Tamási Áron": unul cu Othello, în regia lui Bócsárdi László, iar celălalt cu Medeea, în viziunea lui Mihai Măniuţiu. Primul, intrat deja la nominalizările Galei UNITER, iar cel de-al doilea pregătit şi el pentru laurii unor festivaluri din ţară. Din păcate, în cele ce am citit despre ele, s-a vorbit puţin, poate prea puţin despre evoluţia interpreţilor, aflată adeseori sub semnul unor performanţe, pe care, în ultima vreme, le aflăm tot mai rar pe scenele noastre.
Faptul defineşte încă o dată climatul de manifestă disciplină profesională şi de ambiţie creatoare, năzuinţele individuale şi colective cultivate aici cu perseverenţă, cu probitate şi încăpăţînare de regizorul Bócsárdi László, toate aceste calităţi dezvăluindu-se cu o admirabilă consecvenţă în spectacole ca Nunta însîngerată, Profetul Ilie, Romeo şi Julieta, Omul cel bun din Sîciuan, Othello şi, cu Mihai Măniuţiu la pupitrul regizoral, în Medeea.
Iată-l pe Pálffy Tibor (uluitor în Nunta însîngerată, în Mercuţio, din Romeo şi Julieta, ori în "aviatorul ratat", din piesa lui Brecht) oferindu-ne o nouă înfăţişare a nefericitului Othello, victimă şi călău, prizonier "contaminat" în faţa răului şi a manipulării, dezvăluindu-ne freamătul îndoielilor şi al gîndului ucigaş, ca şi disperata lui însingurare într-o lume bîntuită de viciu şi incomprehensiune, apoi purtîndu-şi măştile cameleonismului, ale furiei oarbe şi neputincioase, în rolul lui "Iason", cel pedepsit de o "Medee" pe cît de misterioasă ca personaj, pe atît de surprinzătoare în creaţia izbutită de Bicséi Zsuzsánna, actriţă aproape necunoscută publicului de teatru din ţară.
După minunatele lor performanţe din Omul cel bun din Sîciuan, tinerele Kiksid Gizella ("Desdemona") şi Peter Hilda ("Emilia") ne înfăţişează două partituri bine interiorizate, de o exemplară forţă dramatică, în capodopera lui Shakespeare, pentru ca în Medeea, graţie imaginaţiei prodigioase a regizorului Mihai Măniuţiu şi talentului lor generos, să ne uimească pur şi simplu în rolul "doicelor" prin dinamismul, spontaneitatea şi varietatea expresiilor mimice şi corporale, inspirat puse în valoare de coregrafa Vava Ştefănescu, cuprinse într-un joc modern şi subtil, de o deosebită importanţă în conturarea relaţiilor cu "plebea", cu "Medeea", "Iason" sau "Creon", dar şi pentru desluşirea vălului de mister şi de tragism al spectacolului.
Excelente sunt şi creaţiile realizate de Vata Loránd, în "Iago", apoi în "Pedagogul", din Medeea, cu o memorabilă mobilitate a mişcării şi o mimică de o rară expresivitate, evoluţia perfect controlată, ca gest şi semnificaţie, a lui Mátray László, în "Cassio" (nominalizat la Gala UNITER), conciziunea creaţiei izbutite de un foarte mare actor, Szabó Tibor, în "Montana", din Othello, şi apoi în "Egeu", din Medeea, sau pregnanţa personajelor interpretate de Nemes Levente, în "Barabantio", din Othello, şi în "Creon", din Medeea.
Am avut ocazia să-i văd pe aceşti minunaţi interpreţi în multe spectacole şi repetiţii, nu numai la Sfîntu Gheorghe, dar şi pe scenele teatrelor din Sibiu, Arad, Bucureşti şi Craiova. De fiecare dată m-a impresionat disponibilitatea lor de a fi mereu "altcineva", de a juca "altfel", de a învinge rutina şi manierismul cu fiecare rol nou. M-au sedus seriozitatea pilduitoare şi pofta lor de joc ieşită din comun, toate acestea manifestîndu-se într-un climat de colegialitate şi omogenitate, climat propice marilor performanţe. Îi revăd mereu cu mare bucurie, ca şi pe colegii lor din excelenta trupă a lui Tompa Gábor, de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, în frunte cu Bogdán Zsolt, un actor extraordinar, şi cred că prin conduita lor profesională, dovedită cu brio în ultimii ani, cele două colective artistice, la care s-a alăturat mai nou şi compania Tompa Miklós, din Tîrgu Mureş, aparţin zonei de avangardă şi de excelenţă din viaţa teatrului nostru.
Nu trebuie să ne mire nici o clipă faptul că numele unor artişti de acolo, adeseori aflat în relaţie "provincială" cu numele unor admirabili regizori ca Vlad Mugur, Silviu Purcărete, Tompa Gábor, Mihai Măniuţiu, Bócsárdi László, şi-au făcut drum spre podiumul Galelor UNITER. Este un drum care trece prin suflet şi îşi apropie respectul nostru.