Ce e, totuşi, în Thailanda? Păi, visele lui Radu, personajul central jucat de Andrei Mateiu. Un publicitar discret, băiat aparent de treabă şi politicos, pe care steoreotipala "trecere dintre ani" îl surprinde într-o deloc stereotipala dilemă sentimentală: Adina sau Nadia? Cu care dintre ele e de mers o lună în Thailanda?
Proaspăt, viu, recent, deloc alert, filmul curge bine şi plăcut, pune întrebări, oferă trunchiate răspunsuri, îngăduie surprize, ridică alte întrebări, captivează. Poate o idee prea lung, poate un pic neatent la creionarea unora dintre rolurile secundare, dar astea sunt minusuri plauzibile pentru un regizor, Paul Negoescu (28 de ani - campion naţional la yachting!), aflat la debutul în lungmetraj (după o serie de superlative la scurtmetraj, selecţionate la Cannes ori Berlin), şi un cuplu de scenarişti, Negoescu & Vlad Trandafir, cu o medie de vârstă sub 30 de ani.
De altfel, O lună în Thailanda propune cea mai tânără distribuţie de film mioritic de la Marfa şi banii încoace. Şi un protagonist, Andrei Mateiu (debut în rol principal), care are toate şansele să îi calce pe urme lui Dragoş Bucur (asemănarea fizică dintre cei doi e, pe alocuri, izbitoare). Apropo, ce ziceţi de sextetul asta: Bucur, Vasluianu, Brănescu, Dumitrache, Pavlu, Mateiu? Şase actori între 30 şi 38 de ani, fiecare cu cel puţin un film important dus în cârcă. Nu sună rău, nu-i aşa?
Înapoi la peliculă în cestiune. Dacă ar fi să aleg o imagine pentru a-l descrie, aş merge pe clopotul lui Gauss. Deşi începe rece şi mut (şi foarte spectaculos!) şi se termină cald şi gângurind (same bed, another year, same letters, another order, Adina, Nadia), pare că nimic nu s-a schimbat. Visele sunt la fel de departe, cordul la fel de dezacordat. A fost vreodată altfel? Poate câteva ore mai devreme, în "Fabrica", pe-un soi de remix la Jennifer Rush. O chema Emilia (excelentă Victoria Raileanu!) şi îi vorbise despre îndrăgostire, gesturi nebuneşti, greşeli, "but life still goes on". Atunci chiar l-a podidit sângele prin maşinăria ruginită a trupului.
În rest, acelaşi guler ridicat, acelaşi fular bine ancorat în jurul gâtului, acelaşi obraz neras, aceeaşi privire căutând fărâmă de răspuns. În prim-plan: Radu, publicitarul. Pe ecran. Sau Tudor, arhitectul. Pe stradă. Sau Andrei, IT-istul. În club. Sau Mircea, medicul. În cafenea. 30 de ani or so. 2012. Bucureşti. Sau Bruxelles. Sau Oslo. Sau New-York.