Teatrul de mîine în FNT, 2012

Cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), desfăşurat între 26 octombrie şi 4 noiembrie 2012, s-a încheiat cu acordarea în premieră a Premiului "Tînără Speranţă" al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT). Cîştigătorii au fost spectacolul Casa M şi actriţa Ioana Manciu din spectacolul Jocuri în curtea din spate, ambele programate în cadrul secţiunii "Teatrul de mîine".

Casa M, o producţie a Centrului de Arte Coliseum din Chişinău, Republica Moldova, este un spectacol-document despre violenţa în familie. Construit după metoda Verbatim, textul "nu este scris ca în teatrul tradiţional, ci este conceput, colectat şi construit din cuvinte reale preluate de la oameni prin metoda interviului", după cum explică în mignonul, dar excelentul caiet-program Mihai Fusu, directorul proiectului. "Un text zguduitor, pe alocuri poetic", iată cum îl caracteriza Raymond Bertin, preşedintele AICT şi membru al juriului ce a acordat premiul. Pornind de la acest text, spectacolul, regizat de Luminiţa Ţîcu, scoate în evidenţă experienţele traumatizante ale mai multor femei din Republica Moldova. Optînd pentru un decor minimalist, utilizînd doar cîteva obiecte (o bicicletă, un WC, borcane aşezate în linie dreaptă şi acoperite de o scîndură, un voal de mireasă), spectacolul emană o forţă deosebită şi prin jocul celor patru actriţe (Snejana Puică, Mihaela Strâmbeanu, Ina Surdu, Irina Vacarciuc). Deosebit de impresionantă şi simbolică mi s-a părut scena în care o găină (moartă) este decapitată şi jumulită de pene. Casa M nu dă răspunsuri, pune doar întrebări, multe întrebări, provoacă la meditaţie. Un spectacol puternic, despre care Luminiţa Ţîcu declara că "nu e o palmă sau o lovitură, e o atitudine, o poziţie, un cuvînt al unei echipe, luat împotriva acestui fenomen de violenţă care degradează o societate".

În aceeaşi notă se situează şi Jocuri în curtea din spate. Spectacolul regizat de Bobi Pricop (o producţie a UNATC Bucureşti, preluată de Teatrul ACT), spune povestea unor adolescenţi care amplifică peste măsură "jocul" seducţiei. Textul autoarei israeliene Edna Mazya porneşte de la un caz adevărat, şi anume, povestea unei fete de 14 ani care pare să fi fost violată de patru băieţi. Şi acest spectacol recurge la un decor neelaborat (cinci scaune, o sticlă cu bere, un casetofon şi o minge). Ca şi în Casa M, emoţia şi forţa spectacolului se datorează celor cinci actori, al căror joc excepţional este confirmat de altfel şi în argumentarea acordării premiului actriţei Ioana Manciu (în dublu rol: fata şi avocata ei), care "a interpretat cu vulnerabilitate, simţ al adevărului şi extraordinară abilitate în alternarea rolurilor". Nu este de neglijat aportul regizorului Bobi Pricop, care mizează pe detalii, spunînd povestea din două perspective diferite, care se schimbă neîncetat, cu rapiditate, în timp şi spaţiu: lumea celor cinci adolescenţi care "se joacă" în spatele blocului şi sala de tribunal.
 
Ambele spectacole sînt cîştigătoare ale unor premii importante la nivel naţional, calitatea lor fiind subliniată şi de ieşirile în spaţiile internaţionale (Jocuri în curtea din spate a participat în 2011 la Paris, la Festivalul "Nopţi teatrale la Palatul Béhague: noul val al teatrului românesc", iar Casa M a fost prezentat la Edinburgh Fringe Festival tot în 2011 şi va fi jucat la Volkstheater Viena în februarie 2013).
 
Susţinerea tinerei generaţii de către ediţia 2012 a FNT este demnă de laudă, nu în ultimul rînd şi datorită Divanelor zilnice organizate la Ceainăria Serendipity. Sub genericul Tinerii şi "celălalt teatru" sau De ce am ales teatrul s-a vorbit despre "teatrul tînăr" şi "teatrul nou", atît din perspectiva creatorilor de teatru, cît şi din cea a publicului. Chiar dacă uneori nu s-a reuşit definirea exactă a anumitor termeni, s-a discutat despre "teatrul onest" (Vlad Cristache), "teatrul generos" (Bobi Pricop) şi "artistul autentic" (Radu Afrim). Inaugurate la ediţia 2011, Divanele FNT, căutate în special de studenţii UNATC, oferă posibilitatea unui schimb viu de opinii între artiştii consacraţi şi viitorii actori sau regizori.

În acelaşi context, mi se pare interesantă dezbaterea spontană care a avut loc la micul dejun între mai mulţi invitaţi din străinătate cazaţi în acelaşi hotel, în ultima zi a festivalului. Chiar dacă ambele spectacole premiate au fost apreciate în unanimitate în mod laudativ, s-a regretat reducerea numărului de spectacole din secţiunea "Teatrul de mîine" faţă de ediţia 2011, exprimîndu-se speranţa suplimentării spectacolelor de acest gen pentru ediţia din 2013. O dorinţă pe care sperăm că selecţionerul / selecţionera ediţiei viitoare o va analiza şi aplica în măsura în care producţiile stagiunii i-o vor permite.