Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  O lună în Thailanda

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Înduioşător-naiv - O lună în Thailanda


noiembrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Sînt cel puţin injuste reproşurile anumitor aspecte de compoziţie regizorală din lungmetrajul de debut al lui Paul Negoescu, O lună în Thailanda, puse pe seama juneţii regizorului, mai ales în măsura în care el este un prolific realizator de scurtmetraje. Aşadar, cu o lungă şi verificată experienţă. Şi este bine de precizat că un film de scurtmetraj nu este cu nimic mai scurt decît un lungmetraj - maturitatea unui scenariu şi forţa lui de evocare nu stă în minute.

Un alt aspect semnificativ care se cere lămurit în filmele lui Negoescu este uşoara diversitate a normelor scenaristice. Negoescu nu înclină spre "teme mari", deşi temele filmelor sale sînt oarecum recurente. De asemenea, el practică un tip de cinema "observaţional" care tinde să accentueze mai mult subiectele care par sa îi stîrnească interesul, decît varietatea formelor de cinematografiere a lor. Astfel încît, filmele pe care le realizează încercă să comprime aspecte sociale observate strict în parametrii desfăşurării poveştii (moralizatoare) în cauză. Negoescu nu este tocmai un estet.

Filmul său este o surpriză bună a cinematografului românesc din 2012, cu o poveste simplă, directă şi înduioşător-naivă: un tînăr, Radu, hotărăşte să se despartă de prietena lui, Adina, în noaptea de revelion. În urma despărţirii, parcurge un tur de forţă prin discotecile bucureştene în căutarea Nadiei, fosta lui prietenă cu care crede că este menit să fie împreună.
 
O lună în Thailanda nu se complică în "complexităţi psihologice" (probabil, alt regizor ar fi fost tentat să îmbrăţişeze această "ambiţie ideologică"), împrumutînd din temele anterioare ale scurtmetrajelor regizorului o anumită lentoare narativă şi un soi de stereotipizare-instant a personajelor (de pildă, toate personajele din film au doar prenume şi nu le cunoaştem decît în împrejurările în care ele există în film) şi face abstracţie de analize conjuncturale aprofundate pe marginea cărora aceste personaje iau deciziile pe care le vedem.

Însă filmul pierde tocmai prin acest exces de naivitate riguros controlată. În ciuda naturaleţei dialogurilor, în bunul spirit al asimilării lor de prestaţiile actoricesti, simţul urgenţei cu care eroul (re)acţionează riscă să facă din el un personaj negativ, crud etalon al deciziilor pripite şi produsul unei generaţii. Dar poate că tocmai asta s-a şi urmărit.




 Toate articolele despre O lună în Thailanda


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Sebastian M. Ceolca


Alte articole

 Un film despre fuga de noi înşine - O lună în Thailanda, Cezar Gheorghe
 Debutul anului 2012 în cinematografia românească - O lună în Thailanda, Iosif Prodan
 La Dolce Vita bucureşteană, cu yuppies şi fata morgana - O lună în Thailanda, Mihai Fulger
 O lună în Thailanda în competiţia Festivalului Premiers Plans, 2013, Comunicat de presă
 O lună în Thailanda - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 6, Comunicat de presă
 Toate articolele despre O lună în Thailanda


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer