Berlinala a decis să deschidă maiestuos seria de proiecţii alese din mii de producţii! Directorul Dieter Kosslick, pare să fi comandat şi câţiva fulgi de nea pentru a întregii decorul covorului roşu (unde cea mai hollywoodiană a fost Jane Fonda, cea care i-a înmânat Palme d'Or-ul lui Cristian Mungiu, lucru pe care nu îl vom uita vreodată) şi ca să fie în acord cu sublimul Kar Wai, la care nu se mai găseau bilete din prima seară! In the Mood for Love a devenit după aproape 13 ani In the Mood for... perfecţiune cinematografică, inclusiv cu un fragment de muzică învăluitoare a lui Ennio Morricone, cu şarmul de un magnetism acaparator al lui Tony Leung - Ip Man şi frumuseţea de porţelan incasabil al lui Zhang Ziyi, fiica maestrului maeştrilor, dar şi cu expresivitatea emoţionantă a unei actriţe coreene Song-Hye-kyo, în rolul ingrat al nevestei maestrului de Wing Chun. Toţi aceştia te fac să te laşi furat, absorbit de o avalanşă de imagini şi culori, dar şi de momente cheie, trecute prin sepia şi apoi în alb-negru, istorie pură, din 1936, invazia japoneză, colaboraţioniştii, sindicatele artelor marţiale (cât de bine înţelegi, abia acum, semantica perfectă: coregrafie în luptă) precizia de kung-fu translatată pe peliculă, trecută printr-o poartă de fier forjat, filigranată parcă şi totuşi strivitoare, scenele sugerate de îndrăgostire, care sfârşesc după ce începe genericul final, căci Kar Wai ştie deja lipsa de educaţie a publicului şi-l pedepseşte asiatic strecurând încă o scenă şi un citat esenţial, pe care grăbitul spectator îl va rata!
Directorul Berlinalei are dreptate când spune că a şaptea artă trebuie să fie precum ciocolata fină: dulce, amăruie şi aromată rafinat.
Dar toate le veţi putea descoperi şi la noi, pe marile ecrane, în vara lui 2013, deja Independenţa Film ne-a dat vestea cea bună, e cumpărat şi pentru că Yi dai zong shi / The Grandmaster e grandios trebuie onorat cu un mers la cinema!
(Prezenţa la Berlinală este sponsorizată şi în acest an de berea Silva)