50 de ani de cinema italian în opt capodopere

Evenimentul este organizat de Biblioteca Centrală Universitară "Eugen Todoran" Timişoara în parteneriat cu Consulatul General al Italiei la Timişoara (reprezentat de Consulul General Stefano Mistretta şi Lector Universitar Gloria Granina), care a acordat dreptul de difuzare a filmelor.

Intrarea este liberă. Toate proiecţiile au loc în Aula BCUT (Bulevardul Vasile Pârvan nr. 4, Timişoara), marţea de la ora 18, după următorul program:

26 februarie 2013, Umberto D (regia: Vittorio De Sica, 1952). Povestea singurătăţii şi disperării unui bătrân pensionar sărman (al cărui nume de familie nici nu mai contează pentru autorităţile care se mulţumesc cu iniţiala: D.) care trăieşte cu un câine, singurul său prieten. "Totul e amar şi scăldat într-un cenuşiu care contrastează puternic pe alocuri cu luminozitatea zorilor şi a înserărilor." (C. Battisti).

5 martie 2013, Rocco e i suoi fratelli (regia: Luchino Visconti, 1960). O familie de ţărani se mută la Milano şi fiecare din cei cinci fraţi începe să aibă probleme. "Am vrut să arăt contactele dificile şi criza pe care o determină acest lucru în sânul unei familii solidare şi unite" (Luchino Visconti).


12 martie 2013, Slujba (regia: Ermanno Olmi, 1961). Un tânăr primeşte prima sa slujbă şi, sârguincios, avansează în funcţie. "Amuzant şi onest. Interpreţii au fost încurajaţi nu atât să joace, cât să se comporte într-un anume fel. Olmi îi urmăreşte ca un naturalist." (P. Houston)


19 martie 2013, Julieta şi spiritele (regia: Federico Fellini, 1965). O femeie între două vârste caută să facă lumină în relaţia cu soţul ei aventurier. "Spiritele sosesc pe o corabie care-i o şandrama, o hardughie şubredă ce stă să se afunde în orice clipă; drept vele, catargele poartă cârpe, zdrenţe, bulendre - mari, negre, pretenţioase, fluturând ameninţător şi ridicol, imagine clară a zădărniciei şi şantajului, a unei realităţi ce se înfiripă numai ca urmare a lucrării mintale şi consimţământului sărmanei Julieta; strigoi, îi poate oricând risipi tăria împotrivirii" (N. Steinhardt).


26 martie 2013, Evanghelia după Matei (regia: Pier Paolo Pasolini, 1964). Viaţa lui Iisus de la Bunavestire la Înviere, într-o lectură modernă, cu numeroase trimiteri la problematica sudului italian, la atrocităţile fascismului, la mişcarea revoluţionară, dar şi la opera filmică a unor regizori precum Godard, Tati, Chaplin, Mizoguchi. Expresivitatea creaţiei lui Pasolini, ruptă de realitate în accepţiunea curentă, este susţinută de "o căutare disperată a unui adevăr emoţional presimbolic, pe care omul modern nu-l mai poate sesiza" (G. Nowell-Smith).


2 aprilie 2013, Deşertul roşu (regia: Michelangelo Antonioni, 1964). O femeie trece printr-o depresie, dar nici viaţa confortabilă, nici familia şi nici legătura pasageră cu un prieten de-al soţului ei nu-i asigură echilibrul dorit. Regizorul manifestă o predilecţie pentru "compoziţii abstracte, tonalităţi cromatice, compuse şi descompuse după linii geometrice calculate cu răceală", pentru "imagini neclare care reduc lucrurile la mase informe de culoare" (A. Bernardnini).


9 aprilie 2013, Amarcord (regia: Federico Fellini, 1973). Imagine nostalgică şi caricaturală a oraşului natal al lui Fellini, Rimini, din anii ascensiunii mussoliniene. "Mişcarea din şi înspre provincie se suprapune permanent la Fellini cu mişcarea din şi înspre trecut. Provincia şi trecutul înseamnă pentru el copilărie - o vârstă care nu are nici o importanţă şi e aceeaşi sub toate regimurile politice ce s-au perindat în Italia" (L. Codelli).


16 aprilie 2013, Il sole anche di notte (regia: Paolo şi Vittorio Taviani, 1990). În Italia veacului al XVIII-lea, un nobil dezamăgit că urmează să se însoare cu amanta regelui, devine un pustnic şi face minuni. "Un film profund spiritual care nu se teme să abordeze teme, azi demodate, precum dorul, singurătatea şi meditaţia" (Sight & Sound).


Filmele vor fi prezentate de Marian Sorin Rădulescu.