Dar vreau să vă povestesc despre Killing Time doar ca un moderat suflet cinefil care şi-a servit din plin porţia de Catharsis pe care trebuie să o simţi cînd savurezi o operă de artă, ca să nu arunci cu roşii şi să ceri banii pe bilet înapoi. Adică entertainment, rîs şi plîns, şi acel "ceva" în plus.
Ce zic eu, "operă de artă", Killing Time e o mică bijuterie! You'll have a killer time savoring it. Orice filmmaker onest recunoaşte că întîi de toate a fost şi încă este un copil cinefil, care ne invită şi pe noi în jocul lui de fiecare dată cînd intrăm în sala de cinema. Dacă intri meschin, chitit pe noduri în papură, găseşti tu o cale să ieşi satisfăcut şi de la mama lu' David Fincher. Dar dacă intri curat, dispus să accepţi o convenţie, să te joci şi tu în universul propus şi să te bucuri de magia de pe ecran, nu-ţi mai sar în ochi decît chestiile mişto. Se poate face un complex joc de trivia cu toate inserturile cinefilice din acest film. Şi ar fi la fel de savuros precum jocul rafinat al depistării mirodeniilor dintr-un preparat culinar sofisticat. Ele nu sînt acolo ca să revendice vreo obîrşie, ci pentru a completa un produs cinematic delicios.
Dar în Killing Time Florin Piersic jr. este şi un mastermind aproape diabolic al roller-coasterului emoţional. Un filmmaker complet şi complex, care ştie, de exemplu, că sunetul face 51% din imagine, mai ales cînd scopul filmului nu e în direcţia hiper-plastică. Am început cu sunetul, pentru că este atît de minuţios lucrat încît trebuie să vă amintiţi mereu să ciuliţi urechile la tot ce se aude on şi off-screen cînd veţi fi în sală - metatext, frate! Şi chapeau către Chainsaw Europe. Uite c-am uitat să întreb dacă replicile ce străbat din staţia taximetristului sînt scrise sau random. Prefer să cred că au fost servite pe foaie unei dispeceriţe-actriţe şi să ascult mai bine la următoarea vizionare a filmului, fiindcă, da, mes amis şi mes copines care citiţi, ăsta-i film din ăla care are mai multe straturi de lectură, pe care le savurezi în vizionări multiple, deh, cîte te ţine portofelul. Sau ţi-l iei pe DVD şi musai, îl rog aici pe Florin să facă încă o minune şi să tragă comentarii meseriaşe, să pună "extra features" că sigur are de unde, ştie el cum îs DVD-urile alea adevărate, Collector's Edition.
Protestează voci firave că de ce-i Killing Time aşa à l'americaine, ce, noi nu mai ştim să fim români? Păi filmul ăsta pierde o grămadă de nuanţe în traducere. Cum îi explici unui englez doar din subtitrare care-i faza cu moldovenii şi oltenii? Filonul pur românesc al acestui film cu titlu internaţional şi polisemantic este mirificul killer moldovean interpretat magistral de Cristian Ioan Gutău. Iar plasticitatea limbajului, finuţ, de altfel - Piersic jr. este delicat - e destul de dificil de translat într-o subtitrare. Românesc este şi răspărul cu care angajaţii lui Gambon se prezintă la costum "de formă". Probabil Gambon e de modă veche, mare fan al filmelor cu gangsteri, şi vrea şi el angajaţi-model, dar lehamitea românească îi face pe băieţi să fie destul de neglijenţi cu perfecţiunea appearance-ului "pe teren", fiind atenţi doar cînd se prezintă în faţa boss-ului, ba chiar şi atunci au scăpări, după cum aflăm chiar de la personajul lui Gutău. La obsesia lui Piersic jr. pentru detaliu, ăsta trebuie să fie unul dintre acele statements disjunctive faţă de meşterul Q.T. & fore(god)fathers. Şi mai e românească şi mîndria că pe filmul ăsta scrie "fabricat în România", na că făcui şi rime.
Mai protesta pe undeva o voce cum că jocul actorilor e tarat pe alocuri de tuşe mai grosuţe. Păi bine, măi, Mickey Mouse-ule, vii la o comedie neagră şi te aştepţi ca personajele să nu fie caricaturi? Pînă şi doctorul ăla care şi-o ia în freză e destul de penibil cu scrisorile lui de amor din liceu.
Să ciripim puţin şi despre scenariu. Cu un perfecţionism sadic, scenaristul-Piersic jr. îşi conduce personajele prin fiecare dintre punctele de suspensie. De dragul actorilor, sper că Muzele au conspirat mereu momente de graţie şi că multe cadre dificile au ieşit din prima/primele duble. Hait, că am găsit şi o mică observaţie de scenarist. Da' nu se pune, că aşa e personaju', ce dacă şi colegul care-l ascultă ştie cum arată "palatul lui Gambone" şi, deci, ar fi un mic păcat de "exposition" prin gura lui, moldoveanul îi turuie oricum într-una, ca un monologhist rapace care este el, cred că l-am înjurat de vreo 3 ori în gura mare de cretin ce e personaju' ăla.
Aş mai fi lucrat puţin şi la cum o aducem pe vecină în scenă, dar îi las pe alţii să caute nod în papură. Oricum, Florin se oftică fiindcă mereu găseşte ceva ce ar face mai bine, mai altfel, mai-mai... dar asta e de bine pentru el, ca artist.
Altfel, e faină bucla cu fumatul în ambulanţă / taxi, savuros dialogul despre super-eroi et al., crudă ironia că viaţa copilului killer-ului mai uman este nu în mîinile unui dumnezeu care nu există, ci sub degetele unui chirurg-apostol-hipocratic, frate profesional cu victima pe care o aşteaptă cei doi. Păi, na, ca să-i dau replica la scena din baie, nu ştim sigur dacă ne ascultă cineva acolo sus, dar ştim sigur că a existat un Om pe nume Iisus, care a rescris Vechiul Testament. Doar că, a naibii făcătură, mulţi trăiesc încă în lumea dinaintea erei noastre.
Şi ajungem şi la motivele pentru care e musai să beliţi bine şi ochii, nu doar urechile şi neuronii. Apoi să nu căutaţi jocul ăla pe calculator cu doctorul care omoară microbii care omoară doctorul dincolo de universul acestui film. Şi să nu credeţi că veţi coborî vreodată de la etajul 12 la -1 (minus unu', da?) trecînd prin vreun lift care are limita maximă fix 13 persoane. Ceva cifre biblice, sau mi se pare mie? Şi ce-o fi cu "PIUA" aia care sare în ochi dintr-un avizier? Păi, da' ce, în real-life ai cum să faci vreodată "piua" pe bune? Dar acolo e nevoie, mama lui de moldovean, că te scoate din pepeni, cît de cretin poate să fie! Şi haţ, scenaristul nu te lasă să crezi că ai ghicit care-i firul.
Ce-mi place, retro-activ, la jocul de ping-pong dintre cei doi killeri e că îl privim o vreme pe killerul mai cu bun-simţ şi, la un moment dat, din moldoveanul care va monopoliza întreg discursul verbal, lăsînd loc unui discurs interior mai profund, nu vedem decît paleta roşie cum vine peste moaca celuilalt de cîteva ori. Acu' staţi voi şi daţi valenţe la faza asta, după ce vedeţi filmul, că nu-i chiar random trebuşoara. "Ei, Alexandra, tu chiar vrei să faci din orice chichiţă o mare chestie", rîde Piersic jr. Păi, na, ce să zic, mai vreau să-l văd o dată, sigur mi-au scăpat o grămadă de delicii.
Pînă şi unscharfurile au conspirat să "se nimerească la marele fix". S-o credeţi voi! Or fi ele unele mici scăpări, din limite tehnice, dar nimic nu-i lăsat chiar aşa, "la bulan". Piersic jr. semnează şi la montaj şi este un fin chirurg, doar a jucat în La Urgenţă. Cît de savuros este dl. Zamfirescu inhalînd primul fum de ţigară după 15 ani şi, ţac, pierdem scharfu'. Încercaţi să procesaţi sensul oricărui unscharf vă sare în ochi, şi veţi vedea că puţine scapă ne-justificate pe acolo.
Amu', dacă ai văzut trailerul, ştii la ce să te aştepţi, omul e onest, zice şi în titlu despre ce-i vorba în film, cu toate cele 3 sensuri (Ora Uşiderii, Frecatu' Mentei, Pizdeţ di Distracţiie) - cine mai are şi alte idei, knock yourself out. Aşadar să nu aud comentarii gen "speram să nu aia sau ailaltă". La filmul ăsta mergi să vezi că în România se face film indie de gen, high-class. Şi nu pot să nu remarc genericul cool, dar şi atîtea alte detalii făcute să nu sară în ochi de magicienii de la Digital Cube.
Una peste alta, cred că v-am băgat oareşcum în unscharf, dar sper că entuziasmul meu v-a molipsit cu ceva microbi de curiozitate. N-am vrut să vă fac prea multe spoilere. Ca să nu faceţi febră, mai bine purcedeţi la cinema şi serviţi filmul-panaceu chiar acum. Nu aveţi o fereastră prea mare, doar săptămîna asta îl găsiţi.
Ciuliţi bine urechile, mare atenţie la detalii şi deschideţi larg toate ferestrele. Killing Time o să vă împuşte cu tot felul de alice. Ca orice film criminal de bun!
Programul în cinematografe al filmului pentru săptămâna 1-7 martie aici.