Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Killing Time

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Deontologia crimei, pe înţelesul moldovenilor - Killing Time


martie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Florin Piersic Jr. (în cazul acesta, regizor, actor, scenarist, monteur şi co-producător), după mai puţin cunoscutele Fix Alert şi Eminescu vs. Eminem, este o comedie neagră destul de şubredă ca structură narativă, privită printr-o estetică aşa-zis documentaristă, cu o tehnică a dialogurilor tarantino-jarmuschiene şi doi Reservoir Dogs pripăşiţi pe plaiurile româneşti sub oblojirea unui anume mafiot Gambone.

Toate referinţele cinematografice Hollywood-iene ce ţin de bad guys / good guys care practică sadismul în costum (vezi discuţia despre super-eroi, Average Man, Average God), nu vin neapărat în detrimentul filmului sau al poveştii, făcând din el o formă fără fond. Piersic Jr. e de felicitat în ceea ce priveşte diegeticul. Dialogurile sale, chiar dacă ocupă majoritatea spaţiului cinematografic, fiind în esenţă foarte puţin cinematografice ca reprezentare, au umor şi sunt indispensabile pentru a reda lumea din care provin cei doi asasini. Beneficiază, în mare parte, şi de naturaleţea unui actor moldoveano-bucovinean (Cristian Ioan Gutău), al cărui accent nu pare deloc deranjant la început, ci, perfect natural, fiind transformat apoi în defect şi ranforsat ca insultă. Bun, dispută verbală savuroasă. În schimb, izul de pastişă se simte atunci când intervine mimeticul. Adică, ce te faci când personajele mai au şi pistoale ("maricica" - în argou profesional)?

De ce nu prea ţine formula men with guns, aplicată populaţiei româneşti (în afara celei implicate în organe de stat ca poliţia şi armata) şi dusă apoi în sfera cinematografiei: populaţia României este aproximativ echivalentă cu populaţia New York-ului (19 mil. locuitori), din care, în România sunt înregistraţi circa 66.000 deţinători legali de arme, în timp ce în toată America (312 mil. locuitori) sunt înregistraţi circa 270 mil. deţinători legali de arme. Lăsând la o parte diferenţele demografice, raporturile comparate sunt uluitoare. În plus, americanii au un Second Amendment care le permite deţinerea de arme încă din 1791, pe când, legea noastră datează din 2004. Extins la domeniul cinematografic (care, oricât ar fi de ficţionalizat, nu poate să nu ţină cont de istoria statului de care aparţine), spectatorul român recunoaşte formula men with guns din filmele americane care s-au inspirat din realitatea lor, oricât de bine motivată şi verosimilă ar părea aplicarea acestei formule într-un film românesc, pentru că, raportat la conştientul colectiv, a deţine (legal sau ilegal) o armă şi a o folosi după bunul plac nu constituie un fapt de viaţă uşor recognoscibil în acest spaţiu, de aceea, publicul va asocia această imagine cu una preluată.

Aşadar, Killing Time începe foarte bine, dar devine cu atât mai puţin credibil, cu cât personajele încep cu adevărat să împuşte (adică odată cu dezlănţuirea furiei moldoveanului pe alte personaje). Din motivul expus mai sus, care acţionează oricum în subconştient şi pentru care regizorul nu poate fi blamat, dar mai ales din lipsa unor motivaţii sau a unei structuri mai dezvoltate a poveştii. Privită astfel, un asasin plătit neprofesionist care îşi ucide colegul (un exemplu al profesionalismului şi al umanului din spatele meseriei murdare) şi apoi, alte două suflete nevinovate (o femeie şi bebeluşul ei), povestea se rezumă la final printr-un mesaj de genul Nu lăsaţi "moldovenii" să poarte arme!, or nu aceasta pare să fi fost intenţia regizorului. Spectatorului i se induce empatia cu personajul bun, interpretat chiar de Florin Piersic Jr., odată cu aflarea poveştii despre copilul său, şi automat, antipatia pentru celălalt personaj descris în contrast, pentru ca la final, cel bun să piară fără apărare şi cel rău să devină şi mai detestabil, creând o insatisfacţie la nivelul publicului. Efectul în sine nu trebuie privit ca unul condamnabil în cinematografie (oricât ar fi lumea filmului o lume a entertainment-ului), dar alegerea lui trebuie să fie justificată, iar lipsa acestei justificări face din Killing Time un film tern şi nesigur.

Condamnabilă pare, în acest caz, şi introducerea personajului feminin - o mamă isterică apărută în peisaj dintr-un soi de deux ex machina, tocmai când victima fusese anihilată - şi degradarea lui până la limita esteticii mucului realist. În slujba cui? A portretizării elementului sadic din acel "moldovean", subliniat şi de faptul că, mai apoi, îl ucide pe bebeluşul plângăcios, dar manifestat oricum înainte şi susţinut printr-un monolog desprins parcă din Nietzsche. Toată această evoluţie a unui man with gun lasă impresia unui exces de zel, terminat apoi cu încă o conversaţie mucalită la telefon şi o călătorie calmă cu taxi-ul. Dacă intenţia filmului a fost să arate ce oameni periculoşi (veniţi din Bucovina!) umblă prin Bucureştiul zilelor noastre fără nicio preocupare pentru deontologia profesiei de asasin plătit, atunci sunt gata să o accept.




 Toate articolele despre Killing Time


3 comentarii

  • Ce se întâmplă când oamenii se iau prea în serios?!
    Maria Rushan, 11.03.2013, 23:50

    Fără supărare, dar unul dintre răspunsurile posibile îl găsim în astfel de aprecieri.
    Pâna la urmă, tot "excesul de zel" ar putea fi amendat şi în privinţa textului dumneavoastră.
    Un film poate să placă sau nu, să aducă ceva nou sau nu, poate să aibă o formă sau alta. Ne poate plăcea, inspira sau indigna. Bineînţeles că avem dreptul la părere proprie şi la replică. Bineinţeles că vor exista întotdeauna atât apologeţi, cât şi contestatari.
    Doar că uneori luăm lucrurile prea în serios. Şi asta dăunează grav, dacă nu realităţii, cel puţin sănătăţii!

    Cu speranţa înţelegerii şi la mai multe zâmbete,
    Maria

    • RE: Ce se întâmplă când oamenii se iau prea în serios?!
      Sabina Balan, 14.03.2013, 22:25

      Sunt perfect de acord cu părerea dvs., dar mi se pare la fel de fadă ca a spune că „orice e pe lume are un rost anume”. Și fără supărare și cu destule de multe zâmbete, vă rog să-mi spuneți mai precis prin ce anume credeți că „am luat lucrurile prea în serios”, pentru că așa cum reiese din comentariul dvs., considerând că filmul nu merită a fi luat în serios pare chiar o critică ascunsă la adresa lui.

      • RE: RE: Ce se întâmplă când oamenii se iau prea în serios?!
        Rushan Maria, 19.03.2013, 13:55

        Comentariul meu nu este sub nicio formă o critică adusă la adresa filmului şi nici nu lasă brumă de interpretare în acest sens. Dacă aţi fi citit mai cu atenţie mesajul, aţi fi înţeles că eu vad în textul dumneavoastră un posibil răspuns la întrebarea pe care am lansat-o.
        Cosider că aţi luat lucrurile puţin prea în serios şi aţi făcut exces de zel cu toată analiza demografică, America vs România, în privinţa deţinătorilor de armă. Nu contest veridicitatea informaţiilor, dar contest certa lor valoare (de postulat) în contextul de faţă.
        Chiar consideraţi că orice act artistic trebuie, sine qua non, să fie ancorat în realitatea colectivă naţională?!
        De când este necesar ca actul artistic să ţină cont de istoria statului de care aparţine?!
        Mi se pare cam hazardată această aserţiune.

        Şi da, se poate să am păreri fade, dar sincer, le prefer celor redundant reacţionare.
        Şi chiar dacă aţi concluzionat, într-o manieră exagerată şi vădit subiectivă, cele spuse de mine prin "orice e pe lume are un rost anume", mi-a placut şi am zâmbit.


Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Sabina Balan


Alte articole

 Entertainment de calitate - Killing Time, Lucian Maier
 Killing Time - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 11, Comunicat de presă
 Despre oameni şi zei - Killing Time / Flight, Andrei Gorzo
 Film românesc independent? - Killing Time, Ioana Moraru
 Un film de gen, dar nu prea de gen, dar de gen să fie - Killing Time , Bianca Andreea Bănică
 Toate articolele despre Killing Time


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer