Da, 80 milionów / 80 de milioane e un film. Artistic. Inspirat însă din faptele reale, petrecute la Wrocław, în anul 1980, culminând cu 3 decembrie 1980, data efectivă a operaţiunii, şi încheindu-se chiar în noaptea declanşării acţiunii SINCRONIZARE, adică instituirea legii marţiale.
Un film care ne aduce şi nouă aminte de cozile de la ulei, zahăr, benzină, pâine - toate cartelate (tinerii făc prin film cunoştinţă cu lucruri pe care nici nu şi le imaginează), dar şi de faptul că pe vremea aceea încă mai speram, aveam alternative..., iar oamenii care aveau demnitate atunci erau în număr mult mai mare decât cei de azi.
Calitatea umană a celor implicaţi în evenimente, de la simpli muncitori, la clericii catolici, caracteristică societăţii poloneze, a determinat, în cele din urmă, victoria (cuvântul emblemă, devenit prenumele copilului unuia dintre eroii principali) SOLIDARITĂŢII.
Bazat pe fapte reale, filmul readuce în memorie gestul curajos al unui grup de tineri din cadrul Sindicatului Solidaritatea, care au avut curajul să retragă de la bancă sumele de bani care constituiau fondurile constituite din cotizaţiile membrilor sindicatului, salvându-le de comunişti.. Cu complicitatea tacită a directorului băncii. Cu implicarea unor cadre medicale, membre sau nu ale Solidarităţii, care nu şi-au permis să ucidă pacienţii în spital, cum s-a întâmplat la noi în decembrie 1989. Chiar cu implicarea tacită a unor cadre din armată, o forţă a statului polonez în care verticalitatea a încercat să se conserve mai bine decât în Miliţia-securistică... Conducătorii lor chiar (Stanisłav Kania, secretarul general al partidului în momentul evenimentelor, predecesorul în fapt al lui Gorbaciov, iniţiind unele reforme sociale care au şi dat... apă la moară Solidarităţii, organizaţie a muncitorilor pe care el a recunoscut-o, totodată fiind adeptul unei colaborări tot mai active cu Biserica Catolică, iniţiative pe care le-a plătit, fiind destituit de sovietici, pentru că "nu a trecut testul", de lingău kaghebist) fiind, în general, oameni de o calitate morală ceva mai bună decât dej-ceauşescul noştri..
Solidaritatea - adică acea stare de graţie care s-a dizolvat tot mai mult în ultimii peste 20 de ani, în grade diferite de la ţară la ţară din Est, în cazul polonezilor ea încă mai având suficientă forţă, încât să mai dea roade şi azi, spre deosebire de majoritatea celorlalte ţări est-europene..
De fapt, sunt lucruri în istorie care se petrec strict într-o ţară ori alta, în funcţie de oikumenă, de conştiinţa şi de calitatea locuitorilor săi. Polonia este o astfel de ţară. În care şi artiştii şi-au permis să fie aproape mereu mult mai curajoşi decât în alte ţări, în care implicarea clericilor a fost în favoarea maselor de credincioşi, nu a protipendadei securisto-comuniste, în care demnitatea persoanei a avut o valoare constantă la nivelurile întregii societăţi.
Mergând pe linia Andrzej Witold Wajda, autorul Omului de fier, şi a lui Roman Polanski cu al său Cuţitul în apă, regizorul Waldemar Krzystek, care a fost şi coscenarist alături de Krzysztof Kopka, a mizat pe o distribuţie relativ virgină, cu actori în general mai puţin cunoscuţi publicului extrapolonez, anume: Wojciech Solarz, Krzysztof Czeczot, Maciej Makowski, Piotr Głowacki, Agnieszka Grochowska, Olga Frycz, Agnieszka Podsiadlik, Krzysztof Stroiński, dar şi pe Mariusz Benoit - interpretul lui Tadeusz Markuć "Stary", a lui Krzysztof Stroiński - interpretul preotului, "Żegota" şi a lui Adam Ferency - Arhiepiscopul Henryk Gulbinowicz, un rol foarte bun creând Piotr Głowacki, interpretul securistului. Adam Ferency - Arhiepiscopul Henryk Gulbinowicz.
Miza scenariului, a regizorului, a filmului - în general, a fost, cred, nu numai relatarea cât mai corect şi coerent posibil a evenimentelor respective, ci aducerea în memorie a curajului şi demnităţii personajelor, corolar al unui moment în care Polonia devenise o naţiune extrem de importantă şi capabilă să rupă din temelii acel mocirlos tratat de la Yalta, necesar poate pentru momentul semnării lui, dar cu rezultate catastrofale în timp, pentru naţiunile care au fost livrate sovieticilor. Un pariu artistic pe memoria regeneratoare, care generează valoare prezentului...
Şi, ca o remarcă personală finală, în loc de concluzie:
Când vezi grofii securisto-comunişti din toate categoriile potenţaţilor, când vezi cât de bestii puteau fi, corupţi şi coruptibili până-n măduva oaselor, idioţi şi lingăi, ordinari şi ahtiaţi după sânge ca nişte vampiri, târâtoare umane de cea mai joasă speţă, te apucă groaza, conştientizând că majoritatea economiilor ţărilor din Est au ajuns aproape exclusiv în mâinile acestor ticăloşi, în multdorita-ne libertate ajungând ca astăzi să muncim pentru aceşti călăi.
80 milionów / 80 de milioane (Polonia, 2011)
regia: Waldemar Krzystek