Menţiune specială a primit unul dintre filmele mele preferate, Ce que mon amour doit voir, realizat de François Bonenfant. Motivele pentru care eu l-aş fi preferat cîştigător le puteţi citi în penultimul paragraf al relatării anterioare de la Timishort.
Premiul publicului a mers către proiectul finlandez Djurens Dag / Ziua animalelor. Un film despre nevoia umană de atenţie, de iubire, îmbrăcat într-o istorie care trezeşte uşor simpatie. De ziua animalelor, oamenii ies pe stradă purtînd măşti reprezentînd animale. La o petrecere, o tînără încearcă să se apropie de unul dintre vecinii ei, pe care îl urmărea de ceva vreme de la distanţă. Numai sub această mască, numai prin recurs la anonimat găseşte curajul de a face acest pas. Un film care îşi derulează povestea într-un mod în care inteligenţa realizării şi rostirea cinematografică nepretenţioasă găsesc un echilibru plăcut.
Competiţia românească a fost cîştigată de Paula Oneţ pentru documentarul după FEL şi CHIP. M-a bucurat decizia juriului, e o investiţie în viitor, într-o tînără regizor care merită atenţia noastră. Menţiune specială în cadrul Competiţiei a primit Cristi Iftime pentru Tabăra din Răzoare. Un film care, dacă ar fi fost prezent în Competiţia internaţională, ar fi putut să o cîştige fără probleme.
Concluziile mele după o nouă ediţie Timishort pleacă de la necesitatea existenţei acestui festival: e un loc în care se pot întîlni cele mai bune scurtmetraje naţionale, e un loc în care autori aflaţi la început de carieră se pot întîlni cu colegi de-ai lor din spaţii culturale diverse. În cadrul său, însă, ar trebui îndreptate cîteva aspecte. Calitatea proiecţiei în cadrul Cinema Timiş lasă de dorit. Seriozitatea unui festival se vede şi în acest aspect - în grija faţă de proiectele propuse spre vizionare şi faţă de spectator, care e tratat cu respect printr-o proiecţie de calitate. Acest neajuns, plus selecţia internaţională destul de discutabilă, lipsa publicului, toate au făcut ca ediţia actuală Timishort să fie cea mai tristă la care eu am participat. Mi-ar plăcea să constat că Timishort încearcă să îndrepte în următoarea ediţie aceste situaţii mai puţin fericite.