Impresionant este, cred eu, faptul că niciunul dintre cei unsprezece actori nu încearcă să îşi etaleze talentele fără justificare, să îşi suprasolicite rolul, doar pentru a-i plasa pe ceilalţi în plan secund. Genul acesta de egoism este evitat cu multă iscusinţă şi, mai ales, cu generozitate. Coeziunea echipei se desăvârşeşte, astfel, fiindcă fiecare membru al distribuţiei pare dedicat spectacolului ca întreg, nu doar propriei sale evoluţii scenice. Tocmai din acest motiv dialogul este viu, dinamic şi are o fluiditate specifică, ce nu permite blocajele, sau monotonizarea vorbirii.
Rácz Endre îl interpretează Kakuk Marci, un şomer descurcăreţ şi carismatic, care vrea cu tot dinadinsul să se însoare. Personajul său este foarte bine conturat, din câteva linii atât de clare, încât par trasate cu o extraordinară uşurinţă - probabil doar aparentă, dată fiind dificultatea rolului. Actorul se pricepe să îmbine cu naturaleţe diversele trăsături caracteriale ale simpaticului erou. Poate fi seducător, misterios, de o politeţe dezarmantă, doar ca apoi să mizeze, brusc, pe superficialitatea protagonistului, pe indiferenţa comică a acestuia şi, desigur, pe pornirile sale hedoniste.
El o curtează pe Linka, jucată de Sófalvi Kriszta într-un stil copilăresc, dar nu lipsit de nuanţări. Entuziasmul ei infantil, marcat mai ales de zâmbetul inocent, se dizolvă, pe alocuri, într-o cochetărie drăgălaşă, prin care se întrevede începutul maturităţii erotice. Borsos Júlia este doamna Csuri, mama fetei, care le pune beţe în roate celor doi iubiţi. Lăcomia şi răutatea ei sunt ilustrate într-o manieră netemperată, însă hazlie, astfel încât personajul devine extrem de antipatic, iar actriţa demnă de apreciere.
Udvari Timea o întruchipează pe cealaltă femeie din viaţa eroului, Rozi, neiubită, hărţuită de bărbat, însă definită în aşa fel încât nenorocirile ei generează mai degrabă amuzamentul decât empatia. Abia în scena în care hotărăşte să se întoarcă la soţul ei, plină de îndoieli, dar şi de speranţă, toată această construcţie se prăbuşeşte şi lasă loc unei sensibilităţi autentice, emoţionantă prin felul în care contrastează cu abordarea anterioară. Sebestyén Hunor este Bojnyik, consortul tinerei, caracterizat drept un individ agresiv, neîndemânatic, cu apucături criminale şi cu o statură intimidantă. Personajul rămâne, totuşi, inofensiv, iar actorul reuşeşte să îi ridiculizeze pornirea de a-şi impune ostentativ masculinitatea, ceea ce face din rolul acesta o tuşă umoristică a cărei eficienţă rămâne incontestabilă.
După mine, însă, punctele de referinţă ale spectacolului sunt Vass Zsuzsa şi László Réka, în rolurile a două surori, domnişoare bătrâne şi nesuferite - Szerénke şi Lukrécia. Prima este isterică, înfiptă şi rigidă, cu excepţia momentelor în care îşi dă pe faţă pornirile pasionale, care o transfigurează total. Personajul beneficiază de o interpretare excelentă, datorită căreia toate manifestările sale sunt plauzibile, cu un sens bine definit şi fără devieri zgomotoase gratuite. László Réka trebuie să schiţeze o personalitate destul de limpede şi de facil compusă din punct de vedere dramaturgic, însă reuşita ei poate fi pusă pe picior de egalitate cu cea a lui Vass Zsuzsa. Actriţa intră în pielea unei femei fără cine ştie ce autoritate în gospodărie, care încearcă, totuşi, să facă puţină ordine în lucruri. Este uitucă, înceată şi stângace, indiferent ce activităţi ar întreprinde. Expresivitatea ieşită din comun a interpretei accentuează aceste defecte, fără să le exagereze. Astfel, orice intervenţie a ei are darul de a stârni râsul - efect imediat şi aproape incontrolabil.
Chiar şi rolurile secundare sunt atât de bine jucate, încât importanţa lor pentru stabilitatea montării devine incontestabilă. Sustik este, în versiunea oferită de Ciocan Raul, un şarlatan simpatic şi un leneş incurabil. Interpretul îşi rosteşte replicile cu un plictis bine mimat, iar fiecare apariţie a sa reprezintă un moment de comedie în sine. La fel de bun se dovedeşte şi Ferencz Nándor, în rolul grădinarului Tömpe. Prestaţia lui culminează o dată cu scena în care, crezând că o seduce pe Rozi, îi spune vorbe de amor tocmai soţului fetei. Jóska, poliţistul ineficient, are apariţii destul de scurte şi rare, însă extrem de nostime, datorită interpretării lui Molnár Rudolf. Acelaşi actor intră şi în pielea nepotului handicapat al celor două surori, Jánoska, şi este suficient de credibil pentru ca, după intervenţiile sale, spectatorii să îşi înghită râsul, poate chiar cu o urmă de ruşine. Plăcută, sinceră şi lipsită de fandoseli, Molnár Enikő (studentă în anul II) e Gizus, salvatoarea lui Marci, cea care îi redă acestuia încrederea în sexul opus. Conversaţiile celor doi, în care ea îşi repetă numele de câteva ori, doar pentru că el se preface a-l fi uitat, sunt, în orice caz, fermecătoare.
Pe de altă parte, vag disonantă este utilizarea reflectoarelor, prea puternic şi prea variat colorate, în neconcordanţă cu convenţia realistă. De asemenea, momentele muzicale au sens când marchează sfârşitul scenelor, dar devin mai degrabă derutante când sunt incluse aproape de-a valma, în mijlocul acţiunii şi în toiul discuţiilor, mai ales fiindcă volumul e prea slab pentru ca ele să chiar capete funcţie. În rest, spaţiul este frumos gândit şi redat, cam aglomerat scenografic, dar fără ca acest lucru să devină incomodant din punct de vedere vizual.
Dincolo de toate, Kakuk Marci rămâne un spectacol bun, care transformă actul receptării într-o experienţă plăcută şi care îşi merită aplauzele, oricât ar fi ele de entuziaste. Studenţii maghiari demonstrează un respect extraordinar faţă de spectatori, tocmai fiindcă nu-i violentează cu strigăte patetice şi cu retorisme profunde, ce ar presupune, metaforic vorbind, să le bage degetele în ochi, ca să fie siguri că au înţeles mesajul. În mod sigur, claritatea este, uneori (poate mai des decât am crede), unul dintre obiectivele cel mai greu de atins, ceea ce face ca reuşita acestei montări să pară cu atât mai spectaculoasă şi îmbucurătoare.
Kakuk Marci
Pajzán bohóság 2 részben / Comedie în 2 părţi
Tersánszky Józsi Jenő művei és Örkény István átdolgozása alapján / după operele lui Tersánszky Józsi Jenő şi Örkény István
Szereposztás / Distribuţia:
KAKUK MARCI... Rácz Endre
PATTANÓ ROZI... Udvari Tímea
CSURI LINKA... Sófalvi Kriszta
CSURINÉ / DOAMNA CSURI... Borsos Júlia
MÉLTÓSÁGA... Vass Zsuzsa
MÁSIK MÉLTÓSÁGA... László Réka
TÖMPE, kertész / grădinar... Ferencz Nándor
BOJNYIK... Sebestyén Hunor
SUSTIK... Ciocan Raul
UCCU JÓSKA, közrendőr / poliţist... Molnár Rudolf
GIZUS... Molnár Enikő (anul II. évf.)
JÁNOSKA, az amerikai örökség / moştenirea americană... Molnár Rudolf
Rendező tanár / Clasa prof. Szilágyi-Palkó Csaba
Jelmez / Costume: Apai Emese
Műszaki munkatárs / Lumini: Almási Attila
Styling: Kiss Zoltán (ZK Styling)
Asszisztens / Asistent: Bocsárdi Magor
Video: Guttmann Csongor, Sebestyén Balázs.