Personajele, ale căror trăsături sunt exploatate şi ale căror reacţii sunt uneori exacerbate, stârnesc râsul şi accentuează prin sinceritatea şi seriozitatea cu care se prezintă drama lui Maxudov, scriitorul care se trezeşte azvârlit de diavol în lumea lor plină de încurcături misterioase. Atenţia pe care actorii o acordă detaliilor în construcţia de rol oferă credibilitate până şi scenelor care "scapă" sau scârţâie. Şi trebuie admis că, oricât de fermecătoare ar fi momentele reuşite, spectacolul are porţiuni nesigure, în care parte din atenţia publicului se pierde. Deşi studenţilor clasei prof. Filip Odangiu / Sinko Ferenc nu li se pot reproşa greşeli majore, se pot sesiza, pe parcursul reprezentaţiei, momente în care energia grupului scade.
Deşi dă dovadă de o coerenţă rar întâlnită, Corsete şi bandaje tangou pretinde atenţia totală şi constantă a spectatorului, dată fiind cantitatea de informaţie pe care o comprimă într-un interval redus de timp. Problema este că această atenţie nu este mereu captată în totalitate astfel încât publicul riscă să piardă detalii importante conţinute de o replică grăbită. Aş risca să afirm astfel că spectacolul se cere văzut de mai multe ori pentru a putea fi pe deplin înţeles. Deşi nesiguri pe alocuri, actorii reuşesc să transmită esenţialul. Detaliile care se pierd se dovedesc a fi însă, în acest caz, vitale pentru înţelegerea subtextului.
Accidentele şi încurcăturile sunt construite cu un comic inteligent de care nu este responsabil în acest caz doar autorul, ci şi actorii. Comentariile lor sunt inserate în reprezentaţie cu subtilitate şi completează de multe ori imaginea de ansamblu. Scena metateatrală a repetiţiilor, de exemplu, conţine o doză binevenită de (auto)ironie, parodiind atât stilul declamativ, exagerat al actorului plafonat într-o formă impusă de instituţie cât şi tendinţa autofagă a acestei lumi elitiste care sacrifică potenţialul în favoarea unui fals elitism născut de un instinct meschin de auto-conservare.
Reprezentaţia începe promiţător, pierde din energie pe parcurs dar recuperează în mod surprinzător terenul pierdut spre sfârşit când entuziasmul, atât cel al publicului cât şi cel al actorilor, creşte încontinuu până la hohotele isterice de râs din final. Este regretabil că acest entuziasm n-a putut fi menţinut pe tot parcursul spectacolului. Actorii s-au revanşat însă până la urmă, oferind publicului o "mostră" din ceea ce pot da la capacitate maximă, reuşind să îl transporte pe acesta în perioada şi în contextul propus. Cu bune, cu rele, au fost două ore frumoase petrecute, fără urmă de îndoială, în Rusia lui Bulgakov.
Corsete şi bandaje tangou, după Bulgakov
Distribuţie: Cătălin Filip, Valentin Oncu, Lucia Mărneanu, Teodora Păcurar, Melania Crişan, Vera Brătfălean, Andrei Sabău, Alexandra Vanci, Paula Rotar, Eduard Bîndiu, Andrea Papp
Regia: Filip Odangiu şi Sinkó Ferenc
Decor şi costume: Diana Aldea
Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca.