iunie 2013
Festivalul absolvenţilor Galactoria, 2013
Ideea de întrajutorare face fiinţa umană să evolueze, dar nu ca un individ, ci ca un colectiv. Un profesor încearcă să îşi ajute eleva, Carol, care pur şi simplu nu înţelege materia pe care acesta o predă. Aici, profesorul manifestă o atitudine condescendentă, care o face pe fată să se simtă ca o proastă. Un dascăl, este, totuşi, în afara programului în şcoală sau în facultate, un om ca toţi ceilalţi, cu problemele şi bucuriile sale.

În situaţia de faţă, având înainte posibilitatea titularizării, bărbatul încearcă să cumpere o casă, dar agentul lui, Jery, şi soţia sa, Grace, îl tot sună, din pricina unor probleme notariale. Aceste întreruperi permanente adâncesc, şi mai mult, nervozitatea tinerei studente. Bărbatul află că prietenii lui vor să îi facă o petrecere surpriză, şi pleacă, lăsând situaţia fetei nelămurită.

Această nesiguranţă a vieţilor celor două personaje este scoasă în evidenţă de faptul că sunt jucate de câte trei actori. Pe lângă asta, alter ego-urile generalizează acţiunea şi raportul dintre personaje, dar şi piperează aspectul spectacolului.

La următoarea vizită a lui Carol, el află de o plângere făcută de ea, poate din pricina disperării, dar şi a conceptelor feministe plasate în antiteză cu metoda excentrică şi puţin prea liberală a profesorului de a preda. Acest răspuns la anumite remarci şi gesturi exagerate i-ar putea periclita titularizarea. Profesorul ce odată era atât de sigur pe sine, se află acum în ipostaza de a implora fata pentru a retrage plângerea, care, deşi exagerată, e de necontestat.


Situaţia iniţială prosperă a bărbatului este scoasă în evidenţă de decorul care plasează acţiunea în biroul acestuia. O imagine puternică ia naştere atunci când el, înconjurat de pahare de whisky, ţigări de foi şi alte obiecte de genul, ajunge să se târască pe jos în faţa studentei (nu ca un milog, dar cu faţa unui om disperat). Această trecere din top-dog în under-dog şi viceversa, este accentuată de o ultimă scenă, în care situaţia dascălului lăsat, acum, fără slujbă, se înrăutăţeşte.

Învălmăşeala în care acest om pierde aproape totul şi viaţa lui ce aştepta o şansă de a se îmbunătăţi considerabil ia o întorsătură dezastruoasă ridică o întrebare esenţială: Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită?


Oleanna, de David Mamet
Regia: Eugen Gyemant
Sunet / lumini: Victor Lup
Durata spectacolului: 90 minute
Distribuţia: Cristian But, Alexandra Caras, Patrick Negrean, Gogu Preda, Melania Rusu, Tatiana Sîrghi.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus