Debutul, prin intermediul unei melodii având aerul anilor '50 (o perioadă a cenzurii) şi plasarea în antiteză a poveştii despre pierderea virginităţii într-o maşină, creează impactul necesar ca o masă de oameni să asculte cu adevărat.
Tu n-ai face asta?! spune ea. De unde ştii? Pornind de la această idee a libertăţii, a judeca pe cineva devine ostentativ. Cine sunt eu să judec o femeie care a făcut sex în grup la două săptămâni după ce şi-a pierdut virginitatea, o femeie care întreţine relaţii sexuale cu alte femei, face filme porno şi se prostituează? Şi ce este de judecat, de fapt la ea? Trebuie să acceptăm că există asemenea cazuri şi aceste persoane nu fac altceva decât să îşi respecte drepturile (prostituţia este una dintre cele mai vechi meserii din lume, deci, fiind o axiomă a umanităţii, este un drept).
Lipsa decorului susţine, şi ea, ideea de sunt ceea ce sunt şi nu am nevoie de nimeni şi de nimic pentru a spune a asta.
Viaţa protagonistei se întoarce la normal, când intră înapoi în camera din care ieşise cu 40 de minute în un urmă. Piesa se încheie cu sunetul uşii închizându-se şi un Hei ce denotă pasiunea ei pentru ceea ce face.
Salome este un spectacol despre revoluţia sexului, dar adaptat pentru gusturile vremii noastre, şi nu rostit ca un discurs al anilor '50.
Salome, one-woman show cu Alexandra Caras
Traducere: Oana Ariton
După o idee de Charles M. Lee