Acest one-man show este, dacă ar fi să îl prezint în cel mai minimalist mod cu putinţă, o abordare umanistă a teoriei lui Darwin, dar o abordare ficţională. Cătălin Filip prezintă povestea unei primate care, după ce a fost capturată şi luată din locul său natal, Coasta de Aur, ajunge să se integreze în societatea oamenilor. Pe vaporul cu care era mutat stătea într-o cuşcă ce avea trei pereţi de gratii şi unul de lemn. Întors cu faţa spre acest ultim perete, realizează că singura modalitate de a ieşi de acolo este să devină, şi el, om.
Maimuţa a învăţat repede să scuipe, să fumeze sau să bea (lucruri de bază în societatea noastră), totul în căutarea unei căi de scăpare, şi nu a libertăţii, pe care o ştia de neatins. A ajuns repede să aibă cultura medie a unui european.
În ceea ce priveşte elementele scenice, ele sunt puţine: o pipă, un ziar, un fotoliu, o măsuţă, un telefon. Denotă simplitatea stilului de viaţă la care aspiră personajul, lucru care reiese şi din satisfacţia cu care vorbeşte acesta acum, uitându-se la traseul parcurs până aici.
El îşi prezintă povestea după ce tocmai refuză să ţină o conferinţă despre felul în care a ajuns să fie om. Şi, totuşi, el rosteşte această istorisire, dar nu pentru noi, ci mai mult pentru sine însuşi. Asta pentru că acum se poate bucura de priveliştea pe care o zăreşte pe fereastră din fotoliul său, aflat într-o cameră decorată simplu. Spre asta aspiră cea mai mare parte din noi: la o viaţă simplă, lipsită de griji şi obligaţii, în care singura dare de seamă trebuie făcută sinelui.
One-man show cu Cătălin Filip