Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2013

Nicolas Simion şi Sorin Romanescu la Biserica din Brebu Nou - Gărâna Jazz, 2013


FilmSense, iulie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Vineri seară (12 iulie 2013), într-una din pauzele dintre cele patru reprezentaţii, Florian Lungu a anunţat că sîmbătă, 13 iulie 2013, va fi un concert în Biserica din Brebu (o biserică catolică), pe care-l vor susţine saxofonistul Nicolas Simion şi chitaristul Sorin Romanescu. Cei doi urmau să urce şi pe scena festivalului, în ultima seară, duminică, 14 iulie 2013. Istoria ce va fi expusă duminică dimineaţă - un recital de chitară clasică, Adrian Dinu şi Horea Crişovan - e(ra) anunţată din timp, online, cel puţin. Ceea ce mă face să cred că povestea de sîmbătă - cum nu am găsit-o în nici un program - a fost organizată ad-hoc.



 
Cei doi muzicieni colaborează din anul 2009, cînd au înregistrat discul Transylvanian Jazz. Concertul susţinut în Biserica din Brebu a fost însemnat şi din punct de vedere cantitativ (s-a întins pe mai bine de 100 de minute), şi din punct de vedere calitativ, o selecţie de aproximativ 74 de minute din acest recital (pentru a fi în acord cu cantitatea de informaţie digitală ce poate fi aşezată pe un disc compact) putînd face parte din catalogul oricărei case de discuri specializată pe jazz contemporan.


Reprezentaţia a început cu interpretarea (la saxofon) a mişcării a cincea din prima Suită pentru violoncel a lui Bach, de care Simion s-a desprins în improvizaţii succesive, susţinute ritmic din umbră de Sorin Romanescu, cei doi întîlnindu-se într-un final pe acordurile aceleaşi mişcări compuse de Bach. Au interpretat apoi o piesă compusă de Jancsy Körössy, adaptată pe instrumentele lor, o bucată muzicală pe care cei doi muzicieni nu s-au armonizat în mod deosebit, acesta fiind singurul moment din recital în care eu am fost abătut de la drumul sonor desenat de aceştia. A urmat un blues balcanic, căruia Romanescu i-a asigurat ritmul şi pe care cei doi artişti s-au completat excelent. O salsa balcanică imediat, care a evidenţiat virtuozitatea lui Simion şi Romanescu.


Au interpretat şi un colind hunedorean cules de Béla Bartók în urmă cu un secol. Pentru următorul moment al recitalului, Nicolas Simion a urcat în balconul bisericii. Au interpretat o suită simbiotică orgă-chitară, după un timp Simion a trecut la saxofon sopran (partitura sa fiind interpretată tot din balcon) şi piesa a evoluat ca dialog saxofon-chitară, exemplar, electrizant. O piesă de 10-15 minute cu preludiu, ison şi punct culminant, cu ritm şi melodie cuceritoare şi, de ce nu, înălţătoare. Au fost momente ale recitalului în acord cu spaţiul în care se derula povestea muzicală. De obicei, concertele programate în astfel de spaţii - am urmărit un astfel de concert al lui Nils Petter Molvaer înregistrat într-o catedrală din Polonia, cîteva în catedrala reformată din Cluj-Napoca - au (sau ar fi frumos să conţină) un program adecvat din punct de vedere cultural spaţiului respectiv (bisericii). În cazul de faţă lucrurile nu s-au potrivit exemplar pe această idee (de raportare la un spaţiu care nu aparţine tradiţional culturii populare), însă nici nu a fost (sau nu pare să fi fost) un concert gîndit din timp pentru această desfăşurare.


Am asistat apoi la încă o jumătate de oră de recital la superlativ. După recital, în faţa bisericii a avut loc o sesiune de autografe în care Nicolas Simion a fost cît se poate de amabil şi de spiritual.


La începutul recitalului, responsabilului cu sunetul a reglat poziţia microfonului din dreptul lui Nicolas Simion în aşa fel încît să fie aproape de saxofonul său. Sper că microfonul respectiv a fost destinat captării tehnice a poveştii muzicale. Şi că intenţia nu a fost aceea de a trimite şi saxofonul lui Simion în boxa din interiorul bisericii (şi în cea din exterior). Într-un spaţiu atît de mic şi cu o acustică destul de generoasă, e păcat să amplifici un instrument în cazul în care acesta are capacitatea naturală de a acoperi necesitatea locului respectiv. Sigur, în cazul lui Romanescu amplificarea era cerută de natura instrumentelor sale - chitare electrice - şi de faptul că folosea un programator pentru sample-uri (generate pe loc). Dar nu era cazul şi pentru saxofon. Nicolas Simion a şi evitat să se apropie prea tare de microfon în timpul recitalului, dar, cu toate acestea, deseori vibraţiile generate de instrumentul său veneau spre public atît direct cît şi prin intermediul boxei pe care era amplificată chitara lui Romanescu.


(Foto: Marius Mîndruţău)



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2013


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Lucian Maier


Alte articole

 Gărâna Jazz 2013, impresii din ultimele două seri (II), Lucian Maier
 Gărâna Jazz 2013, impresii din ultimele două seri (I), Lucian Maier
 Gărâna Jazz, 2013, a doua seară, Lucian Maier
 Gărâna Jazz 2013, prima seară, Lucian Maier
 Din poveştile Gărâna Jazz 2013, Lucian Maier
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna, 2013


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer