octombrie 2013
Festivalul de film de animaţie anim'est 2013
Nostalgia poveştilor de adormit fetiţe care se visează închise în turnuri inimaginabil de înalte, doar de dragul venirii unui băiet curajos care să le salveze, dorinţa de a putea crea propria poveste şi de a triumfa ca personaj al ei, curiozitatea asupra tărâmurilor încă negândite, asupra lumilor prezente, dar prea îndepărtate sau asupra trecutului cunoscut doar din cărţi; toate se împletesc în animaţia lui Michel Ocelot care propune şase poveşti cu tipar clasic şi detalii inedite, cu prinţi şi prinţese de pretutindeni şi de nicăieri.
 
Trei indivizi (doi bărbaţi şi o femeie) programează o maşinărie care îi transformă în personajele dorite şi îi ajută să compună, de fiecare dată, o naraţiune diferită. Şirul începe cu un basm tradiţional în care prinţesa se află sub un blestem care se răsfrânge şi asupra posibilului salvator dacă acesta eşuează în trecerea probei impuse pentru salvarea domniţei. Desigur, există un spân care piere răpus de propriul egoism. Este înlocuit de un fel de Harap-Alb bun la suflet, dar cam neputincios, căruia îi sar în ajutor un întreg muşuroi de furnici. Blestemul piere şi ghici? Cei doi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.


Mai departe lucrurile devin ceva mai neconvenţionale. Prinţesa nu mai e prinţesă, ci varianta feminină a unui faraon egiptean, iar prinţul nu e prinţ, ci un băiat modest care aduce smochine fermecate la palat, căci nu se consideră demn să le guste. Ne mutăm apoi în epoca medievală, unde vrăjitoarea înspăimântătoare cu care trebuie să se lupte pretendenţii la mâna domniţei din ţinut se dovedeşte a fi veritabila prinţesă, cel puţin în sufletul singurului tânăr care o tratează ca pe o femeie şi nu ca pe o creatură îngrozitoare. Japonia secolului XIX ne prezintă în rolul principal o bătrânică aprigă şi isteaţă care îl pune la punct pe un hoţ nătâng ce dorea să îi fure preţioasa haină şi să o părăsească în mijlocul pustietăţii. Facem un salt mare până în anul 3000 când dragostea adevărată încă învinge, deşi obstacolele sunt mult mai hi-tech, iar prinţesa mult mai pretenţioasă, dar şi mult mai singuratică şi tristă. La final experimentăm, de dragul femininului şi al masculinului şi de dragul alegoriilor despre evoluţia vieţii de cuplu: prinţul si prinţesa se sărută şi se tot sărută, se transformă şi se tot transformă în diferite animale, până când ajung să facă schimb de trupuri. El e prinţesa şi ea e prinţul. Ia ghici? Acum mai trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi?
 
Construită din contururile unor umbre pe fundal colorat, cu mare atenţie la unghiuri şi rotunjiri, căci ele definesc siluetele personajelor care, la rândul lor, sunt specifice unui anumit timp sau spaţiu, Princes et princesses aduce o strălucire delicată şi un strop de ingeniozitate educativă în lumea poveştilor fără să piardă farmecul lui A fost odată, căci dacă n-ar fi fost... nu s-ar fi povestit şi nici nu s-ar fi scris despre.

Princes et princesses va mai rula în cadrul Anim'est 2013 la Cinema Patria, luni, 7 octombrie 2013, de la ora 20:30.

Descarcă programul anim'est, 2013, aici..


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus