Ţară, ţară, avem ostaşi animatori! - Competiţia românească Anim'est, 2013

Dacă anii trecuţi aduceau în cadrul festivalului de animaţie Anim'est doar câteva înscrieri din partea României, 2013 a venit cu resurse proaspete, mai precis cu 40 de creaţii dornice de afirmare dintre care s-au ales 19 pentru a fi proiectate. Deşi majoritatea animaţiilor au fost mai scurte decât cele din competiţia de scurtmetraj, s-a putut observa diversitatea tehnicilor folosite şi inventivitatea poveştilor prezentate în cele câteva minute sau zeci de secunde. Pentru o generaţie aflată la început de drum, progresul este chiar impresionant, alături de capacitatea de adaptare la posibilităţile de a crea animaţie de calitate în România.

Două păsări gemene siameze care concurează la Grăunţa de aur, un cal în stare de ebrietate care se transformă în unicorn, Cain şi Abel reinventaţi, o bătrânică inventivă şi puii ei de găină adoraţi, cea mai cochetă muscă din lume, un robot singuratic şi un gândac prea generos, un tango pasional în alb, negru şi roşu, cum a devenit zebra zebră, cum să nu subestimăm puterea bebeluşilor, chiar şi atunci când au doar zece luni şi par că stau cuminţi în pătuţul lor înalt, metamorfoza iubirii la doi peşti care se confundă cu oceanul sunt doar câteva dintre ideile dezvoltate în competiţia românească de animaţie. Unele au început ca proiecte pentru şcoală, altele s-au născut independent, fie continuând o serie, fie ca debut, sondând terenul pentru viitoare proiecte mai ample.

De la desene fotografiate şi apoi expuse într-o succesiune rapidă, sau suprapuse, la decupaje din hârtie şi la animaţie strict digitală, de la mişcări sacadate la fluiditatea unui dans, de la melodii faimoase la onomatopee înregistrate de voci umane şi la versuri recitate candid pe fundal, combinaţiile au cuprins un întreg spectru de posibilităţi, demonstrând că există nenumărate căi de a pune în practică orice tip de poveste, de a concretiza orice trăznaie. Până la a concepe naraţiuni complexe, încercările de abordare a unor subiecte simple, dar isteţe din punct de vedere al compatibilităţii dintre storyline şi tehnică vizuală, se dovedesc a fi viabile, surprinzătoare şi promit un uriaş potenţial pentru viitor. Miracolul Animaţiei implică mult entuziasm, dar şi multă răbdare, astfel că iniţiativa de implicare odată descoperită trebuie susţinută şi promovată, pentru ca încercările să nu se oprească după debut şi pentru ca debuturile să răsară câtă frunză, câtă iarbă, căci în 2013 am demonstrat că avem de unde.