Abis şi paradis - Rio 2096: Uma História de Amor e Fúria la Anim'est, 2013

O nouă producţie braziliană la Anim'est 2013, mai puţin romantică decât o spune titlul, dar cu mai multe accente de senzualitate decât s-ar putea anticipa, Uma História de Amor e Fúria combină frustrări din trecut cu pericole din viitor într-o ramă a predestinării magice.

De pe vremea când Brazil era numele unui copac, iar sălbăticia era mediul pe care oamenii şi fiarele îl împărţeau, până în anii când singurele fiare rămase sunt oamenii din vârful zgârie-norilor hi-tech, există un erou ales, căruia i se acordă darul nemuririi, dar şi al neputinţei în faţa forţei răului care reuşeşte să dăinuie peste sute şi mii de ani şi să îi reînvie cel mai urât coşmar: moartea iubitei sale, Janaina. Condamnat să trăiască în chip de pasăre sute de ani, până la regăsirea Janainei în trupul unei alte femei, el îşi păstrează intact crezul de a-i apăra pe cei inocenţi, supuşi opresiunilor şi de a se revolta împotriva dominatorilor, crez pe care îl pune în practică atunci când ia formă umană. Pe femeia de care e îndrăgostit o pierde dramatic şi o recâştigă pasional în repetate rânduri, salvarea ei fiind atât cauza blestemului, cât şi singurul scop al existenţei sale.

Filmul pare a fi o demonstraţie a perenităţii marilor valori morale, dar, în acelaşi timp şi a infinitei puteri a elementelor maligne care pot acapara fiinţa umană. Astfel, se încurajează încrederea în iubirea adevărată, în răbdarea găsirii ei şi în speranţa regăsirii după o pierdere definitivă. De asemenea, familia, la nivel restrâns (cuplu şi copii), sau la nivel larg (tribul, grupul de sclavi care trăiesc pe aceeaşi plantaţie, grupul de rebeli), apare ca element suprem în sistemul de valori al filmului. Criticarea şi denunţarea abuzurilor, a violenţei, a privării de libertate se face prin deznodămintele tragice ale fiecărei serii de întâmplări: tribul de pe vechile pământuri ale Braziliei este exterminat în lupta cu cotropitorii, toate femeile şi toţi copiii sunt ucişi cu sânge rece, Janaina şi fiicele sale sunt luate sclave şi ajung să moară pe plantaţie din cauza unor boli, una dintre fete e violată, rebelii sunt prinşi într-o ambuscadă şi masacraţi.

Deşi discursul de pe voice-over al eroului pare să se termine într-o notă optimistă, un fel de resemnare combinată cu dezamăgire pentru repetatele eşecuri, dar şi cu mulţumire pentru fericirea avută, filmul transmite o tristeţe imensă. Povestea este, într-adevăr, despre dragoste şi furie, dar emană fericirea tristă a unui Icar pentru care, clipa de extaz absolut al zborului, al visului împlinit, este, în acelaşi timp, şi clipa prăbuşirii. E adevărat că, spre deosebire de Icar, eroul brazilian avea şi o femeie extrem de frumoasă pe umeri cât timp cădea în gol...