O femeie prea încorsetată se transformă în bărbat - Yentl la FNT, 2013

Atunci când îţi este frig, te înveleşti mai bine. Când îţi este foame mănânci (sau aştepţi pachetul de acasă, dar mănânci cumva, undeva). Când îţi este dor, suni. Când vrei să citeşti, citeşti. Când vrei să fluieri, fluieri. Când vrei să pleci, pleci. E simplu şi firesc. Însă ce faci când ai suflet de bărbat în trup de femeie? Sau când nu eşti nici bărbat, nici femeie ci eşti şi bărbat şi femeie? Yentl este un suflet întrupat de 19 ani şi 5 luni şi vrea să înveţe. Odată cu învăţatul vin şi întrebările şi bine ar fi ca odată cu întrebările să vină şi răspunsurile. Yentl este atât de constrânsă de normele sociale, reliefate cel mai bine de "legea" evreiască, încât, cu un curaj dement, îşi ia viaţa în braţe şi îi întoarce cealaltă faţă. Yentl devine Anschel.

Luându-se la ceartă cu Dumnezeul care nu îi răspunde, băiatul pleacă la studii, lucru neacceptat pentru o fată. "Crede şi nu cerceta" se aude surd şi de neînţeles. Bineînţeles că este de neînţeles din punctul meu de vedere. Cu atât mai mult că bărbaţii aceia studiau Talmudul însă nu găseau nici un răspuns. Treaba asta mi-a stârnit o activă reţinere faţă de religie (diametral opusă credinţei), făcându-mă, din nou, să cred că biserica este un complot, un instrument manipulator pentru mase şi o bună porţie de aur, smirnă şi tămâie pentru cunoscători. M-a făcut să mă gândesc, bilă albă pentru spectacol.

Este de apreciat că Yentl îmbracă straie bărbăteşti pentru a învăţa şi pentru a înţelege, dar ca orice om, fie el cu sufletul androgin, nu poate ieşi din încâlcelile iubirii. Iar în acest caz încâlcelile se transformă în haos, haosul creează disperare, disperarea duce la... Dar până aici minciuna te mai poate slava. Şi minciuna e chiar fată bună, îţi dă semne când ar trebui să te opreşti, când situaţia scapă de sub control, îţi dă un tremurici care ar trebui să te avertizeze. Yentl înţelege tremuriciul ca fiind al iubirii, nu al minciunii şi continuă. E interesant că tensiunea se acumulează progresiv şi că sunt momente în care eşti sigur că adevărul va ieşi la suprafaţă. Însă teatrul e surprinzător, regizorul Erwin Şimşensohn un cunoscător al maşinăriei sufletelor deschise ale actorilor, iar spectatorul este prins undeva în capcana unui bun spectacol.

Şi se ajunge mai cu râs mai cu suspine la momentul adevărului. După un lung şir de minciuni bine construite, clipa confruntării cu realitatea este îngrozitoare. Da, emoţionează. Am aflat un răspuns? Nu. Dar teatrul nu dă răspunsuri la întrebări bătrâne ca Adam. Nu cred că acesta e rostul său sau rostul artei în general.

Fiinţele raţionale, oamenii, se lasă prea uşor orbiţi de nişte umbre, de nişte prejudecăţi. Umbra nu are o mare legătura cu esenţa corpului. Corpul nu este neapărat întruparea corectă a sufletului. "Şi în cer se produc greşeli". Yentl încearcă prin Anschel să repare o asemenea greşeală. Confruntarea cu societatea şi în special confruntarea cu sufletului său dual va schimba destinele personajelor şi, curios, nu duce la distrugerea protagonistei. Ea sacrifică bucuriile pământeşti şi alege să fie cea care va suferi pentru bucuria celorlalte suflete. Totuşi, făcând bine altor, Yentl va realiza că a contribuit la propria bunăstare spirituală.

Sunt zvonuri conform cărora un spectacol de teatru văzut după şcoală / serviciu face cât un week-end odihnitor la munte. FNT 2013 abia a început! Ne vedem la teatru!