Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Leonida Gem Session

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Gem de rivoluţie, moncher! - Leonida Gem Session la FNT, 2013


octombrie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Istoria se repetă. De fapt, greşelile se repetă. Leonida Gem Session (regia Tompa Gábor) este o "adaptare în cădere liberă" după piesa de teatru Conu' Leonida faţă cu reacţiunea, în încercarea (devenită curat experiment teatral) de a demonstra că intuiţia lui Caragiale parcurge etape bune din istoria României, ajungând până în prezent. Rezultă un spectacol intens, format din tablouri şi momente cu clenci în memoria colectivă a spectatorilor, invitaţi să savureze ironia şi absurdul care maschează o critică dură la adresa societăţii, în general, şi a clasei politice, în particular. Experienţa e echivalentă, astfel, cu cea a unui teatru-manifest / teatru politic, în care personajele devin simple canavale purtătoare de mesaj, neindividualizate, ale căror butade livrate la fel de subtil ca nişte "şopârle" din regimul vechi sunt întrerupte brechtian de câte un tril instrumental, ce întreţine petrecerea. Cum, care petrecere? Revoluţia. Sau, aşa cum e văzută în acest spectacol, pseudo-revoluţia.

Sunt trei tablouri principale, în care cele şapte personaje, şase bărbaţi îmbrăcaţi identic, la patru ace, ca nişte demnitari într-o sesiune de plen, îşi acordează instrumentele şi (metaforic sau nu) cântă după cum îi place şefului (un individ tras la indigo, ca şi ceilalţi şase), într-un decor anost de marmură, amintind parcă de megalomania Casei Poporului, străjuit de o perdea de blocuri vechi, ca nişte "urechi" agăţate de ştăngi. Primul tablou e o spumoasă citire publică a unui dosar de urmărire, proaspăt scos de la naftalina Biroului de Securitate. Dosarul se referă la un anume regizor. Numele dosarului: "Leonida". Cuprinde documente strict secrete, dintre care, cele citite de şeful - tovarăşul ofiţer securist - un raport întocmit de un anume informator, Dulceaţă, asupra comportamentului deviant al urmăritului, un raport de filare semnat de un anume informator, Şerbet, precum şi un raport asupra activităţii profesionale a urmăritului, a punerii în scenă a unui text adaptat în mod licenţios. De peste tot, spectatorului i se face cu ochiul, spectatorul e înghiontit şi pus faţă în faţă cu nişte fantome ale trecutului care, în spatele cortinei absurde şi hilare a imbecilităţii, ascund un dramatism înfiorător.

Din al doilea tablou, un fragment din piesa lui Caragiale excelent jucat de András Hatházi (Leonida) şi Zsolt Bogdán (Efimiţa), ne surâde sarcastic ideea rivoluţiei, aşa cum se răsfrânge ea din platitudinile utopice ale comodităţii oamenilor. Leonida şi Efimiţa, în esenţă, doi securişti deghizaţi, travestiţi, sunt întruchiparea unui prototip omniprezent de zarzavagiu plin de patos, în comoditatea "păturii" sale, dar care tremură la orice vargă aruncată în geam şi-şi dă arama pe faţă. Această odă simulată a rivoluţiei îşi are reculul în ultimul tablou al spectacolului, când, în toiul petrecerii celor şapte fantome în costum, revoluţia vine! Iar dintr-o salvare - "unde n-ar da Dumnezeu şi Maica Precista să vină" - se transformă într-o femeie de serviciu posomorâtă care vine "să facă curat". Tocmai cei care au aşteptat-o se tem de ea, dar, la final ajung să o batjocorească, umplând-o de... gem.

Spectacolul regizat de Tompa Gábor şi montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj e, cumva, un reenactement care alunecă în farsă, o oglindă deformată şi, pe alocuri, murdară de gem, pusă în faţa ultimilor 23 de ani de istorie românească, chiar dacă vocea lui nenea Iancu aruncă cu săgeţi în noi încă din anul 1880.




 Toate articolele despre Leonida Gem Session
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2013


1 comentariu

  • Caragiale exportat?!
    catperson, 11.11.2013, 01:51

    Mi-a placut spectacolul, curajos, inventiv, neprafuit, luptand cu mestesug cu textul pe care romanii il viseaza, pe de rost, din care si-au extras ticuri verbale pe vecie...

    Si totusi, ramai cu o tristete neclara, ceva te roade...Abia acasa mi-am dat seama: in cele 2 limbi care-l traduceau, maghiara si engleza, nimic nu m-a emotionat, nimic nu era recognoscibil, nimic nu amuza cald si complice. Doamne, deci tradus pierde enorm (cam cat de savuros sa iasa "ca tine , bobocule, mai rar!" sau "Nimica misca e gata!")! DECI CARAGIALE NU POATE FI EXPORTAT?! CE ZIC SPECIALISTII?


Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Sabina Balan


Alte articole

 Leonizi şi Efimiţe - Leonida Gem Session la FNT, 2013, Mihai Brezeanu
 Leonida Gem Session la Teatrul Nottara, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer