După 1990 am avut o adevărată revelaţie să o regăsesc în trei din filmele româneşti-far din anii '60-'70, filme cu mult mai puţini spectatori, care însă folosesc un limbaj cinematografic de şcoală superioară. Toate ieşiseră de sub obrocul restricţiilor arbitrare - Reconstituirea (de Lucian Pintilie), 100 lei (de Mircea Săucan), Filip cel bun (de Dan Piţa) - şi sunt şi acum infinit mai puţin cunoscute (poate doar Reconstituirii să-i fi fost, în timp, onoarea reparată) decât producţiile "cu subiect" şi pentru "marele public" amintite mai sus.
M-am bucurat să o reîntâlnesc pe Ileana Popovici - ca solistă de jazz - şi în câteva bossanove (Umbra, Şi-am vrut să plec, Suita Barlovento, Madrigal ş.a.) de Richard Oschanitzky de la începutul anilor '70, care ar merita din plin să fie relansate. La sfârşitul anilor '70, Ileana Popovici a fost una din vocile care cântau în filmul lui Timotei Ursu, Septembrie (muzica: Adrian Enescu, versurile: Romulus Vulpescu).
Mircea Diaconu şi Ileana Popovici în Filip cel bun
"Fata" din Reconstituirea a povestit, în repetate rânduri despre colaborarea sa la filmele lui Nicolaescu şi Pintilie. Dar a rămas datoare, celor care o îndrăgesc şi pentru dezinvoltura cu care a interpretat-o pe Dora în aproape ineditul 100 lei, cu relatări, amintiri, destăinuiri din timpul filmărilor de la acest film ce a provocat un imens scandal care a şi pus capăt carierei regizorale a lui Săucan din România.
