Între 3 şi 7 decembrie 2013, la Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, a avut loc evenimentul "Ciclul de Film Contemporan Mexican", organizat de Ambasada Mexicului în România, în parteneriat cu Arhiva Naţională de Filme.
În cadrul evenimentului, care a debutat cu un spectacol de gală la care a participat şi ambasadorul Mexicului în România, Excelenţa-Sa Augustín Gutiérrez Canet, s-au proiectat filme realizate după 2009 - cu excepţia dramei Pasiunile sorei Juana, lansat în 2004 -, atît documentare, cît şi filme de ficţiune, ciclul propunîndu-şi să popularizeze, în rîndul publicului românesc, cinema-ul contemporan mexican. Evenimentul a debutat cu proiecţia filmului Pasiunile sorei Juana / Las Pasiones de Sor Juana, regizat de Antonio García Molina - o poveste în care Sor Juana Inés de la Cruz revine la viaţă în acest secol, în corpul unei studente spaniole care încearcă să îşi termine studiile în Mexic. Sor Juana este o figură importantă în Mexic. Se spune că, după ce învăţase să scrie şi să citească încă de la trei ani, la vîrsta de 16 ani, ea îi cere mamei sale acordul de a se deghiza în bărbat pentru a merge la universitate, însă acest lucru nu îi este permis, aşa că studiază în continuare singură, rămînînd astfel în istorie drept susţinătoare a dreptului femeilor la educaţie. În film, personajul se vede ajuns într-un secol al invenţiilor salvatoare, dar marcat în acelaşi timp de o serie de inechităţi.
Documentarul Los Otros Californios / Ceilalţi Californios, realizat în 2010 de César Talamantes, prezintă istoria rancho-urilor El Abanico II, Santa Cruz, La Angostura şi Aguajito din Baja California şi a oamenilor care trăiesc aici. Filmul constituie o călătorie extraordinară în numeroase ferme din această zonă, redată prin ochii unui cineast sensibil la realităţile vieţilor fermierilor, un cineast căruia nu îi este greu să ajungă la aceştia şi să îi facă să vorbească despre existenţa lor. Documentarul prezintă lupta pentru supravieţuire dintr-o zonă aridă, în care apa este rară, precum şi modul în care sînt conduse turmele de animale şi dificultatea fermierilor de a avea mereu o recoltă satisfăcătoare. Casele acestora sînt modeste, şi contactele cu vecinii, rare, dar frumuseţea locurilor şi mîndria fermierilor de a fi independenţi creează o serie de personaje impresionante. O fată care are grijă de mama ei bolnavă, un caballero care îşi caută soţie, cel mai bătrîn poet al comunităţii şi tinerii care străbat distanţe mari pînă la cel mai apropiat rancho, unde pot dansa şi se distra - toate aceste tablouri umane evocă, cu putere şi emoţie, un mod de viaţă care pare sortit dispariţiei.
Años despues / Ani mai târziu este o dramă realizată în coproducţie cu Spania, în care se explorează puterea iertării şi forţa legăturilor care ne unesc. Filmul Laurei Gardos Velo, realizat în 2010, spune povestea lui Andrés, care descoperă că bunicul său, Justino, pe care îl credea mort de mult timp, trăieşte în Spania. La rîndul lui, Justino nu mai ştie nimic de fiica sa, Clara, fugită din Spania franchistă în Mexic. Descoperirea lui Andrés duce la reîntîlnirea dintre tată şi fiică şi la împăcarea acestora atît cu ei înşişi, cît şi cu greşelile trecutului, dar şi la o cunoaştere veridică a lui Andrés a rădăcinilor sale. Povestea impresionează prin tandreţe şi prin speranţa pe care ne-o dă la un nou început.
Vuelve a la vida / Vuelve a la vida este al doilea documentar din ciclul de filme mexicane. Realizat în 2010 de Carlos Hagerman, Înapoi la viaţă ne spune povestea unei faimoase vînători de rechini de la mijlocul anilor '70, pretext cu care cunoaştem familia Martinez-Sidney şi trecutul acesteia. Protagonistul, totodată capul familiei, un scafandru din Acapulco, este omniprezent în film datorită amintirilor sale şi a celor care l-au cunoscut. Documentarul este construit din discursul soţiei bărbatului, un fost top model din America, şi al fiului lui vitreg. Aşa aflăm că ceea ce i-a adus împreună pe cei doi (un mexican şi o americancă) este "visul mexican" pe care sperau să-l trăiască mulţi americani în Acapulco. Numele documentarului face referire la un fel de mîncare mexican, iar genericul de final este astfel listat încît să aflăm ce conţine acest preparat.
Filmul care a închis Ciclul de Film Contemporan Mexican este El estudiante / Studentul, realizat de Roberto Girault în 2009. Această comedie dramatică spune povestea lui Chano, un bărbat de 70 de ani care tocmai s-a înscris la facultate pentru a studia literatura. Diferenţa dintre bărbat şi colegii săi tineri pare greu de depăşit, dar atitudinea de Don Quijote a lui Chano reuşeşte să îi cucerească pe toţi. Cred că oricine are ceva de învăţat din această poveste, în care emoţiile îi poartă pe spectatori ca într-un carusel. Diversitatea de filme prezentată în cadrul evenimentului de la Cinemateca Union ne dovedeşte că Mexicul are o varietate de poveşti de spus, în moduri insolite.