Sho(r)t-uri - Competiţia naţională II şi Arthouse Shorts - NexT, 2014

A trecut şi a treia zi de NexT, 2014, şi lucrurile devin din ce în ce mai clare. Încep să înţeleg dragul pe care lumea îl poartă acestui festival. Voi deveni subiectiv, dar NexT are acel ceva ce transformă un festival într-un Festival. Or fi filmele de vină, sau poate invitaţii, sau voluntarii, sau energia pozitivă din privirile prietenoase, petrecerile sau seminariile, sau toate. Festivalul curge şi se scurge cu profesionism şi dedicare. Amical îţi spun, prietene cititor al acestor rânduri, experienţa asta, ce se numeşte NexT, nu ar trebui pierdută. Cam aceasta este viziunea din mijlocul evenimentelor, centrul festivalului. And now, let's talk business.

Competiţia naţională II
Mâine, Bach... (Mihnea Andrei Ciorică) este o bucată de realitate îndulcită cu lirism. Un băiat îşi invită tatăl, divorţat, la serbare. Relaţia dintre ei este rece, tatăl evitând orice încercare a băiatului de a se apropia de el. Separându-se de familia de care s-a despărţit, figura paternă încearcă să-şi reconstruiască viaţa. O scenă memorabilă ar putea fi cea în care cei doi copii cu acelaşi tată joacă împreună un joc pe play-station. Acolo se vede explicit ce înseamnă sinceritatea în faţa camerei.
Tatăl nostru (Sergiu Lupşe) te face să îţi spui, în gând, rugăciunea, să vezi dacă o mai ştii. Două prostituate se ceartă cu vulgaritate pe locul în care îşi câştigă pâinea. Din înjurătură în înjurătură ajung să se gândească fiecare la propria mântuire. Orice ai face, oricât de degradante şi păcătoase ar fi faptele tale, dacă îţi spui rugăciunea de multe ori în fiecare zi, vei fi îmbrăţişat de o călduroasă iertare.
În 1969 (Alexandru Ispas) nişte băieţi, inspiraţi din evenimentul contemporan cu ei, cel al aterizării navei Apollo 11 pe Lună, recreează călătoria selenară. În acelaşi timp, adulţii care urmăresc plini de uimire minunea ce se petrece în spaţiu, se teleportează, la rândul lor, pe satelitul natural, izolându-se de probleme cotidiene şi de povara regimului.
Copacul (Mihai Sofronea): un copac avea o femeie, femeia l-a tăiat - toamna; acelaşi copac avea un bărbat, bărbatul avea o cutie, cutia avea o funie, funia avea moartea în ea, moartea l-a luat pe bărbat în copac - vara.
Bruiaj (Bogdan Drumea) este o parodie la mult prea cunoscutul Paranormal Activity. Începând ca un exerciţiu observaţional în căminul U.N.A.T.C., cu o cameră de filmat ce surprinde adesea vacanţele în familie, un cuplu format din două fete ia parte la evenimente diavoleşti.
Jurnal #2 (Adina Pintilie) este despre Eva care îl aşteaptă pe Frank, o dată pe săptămână. Eva nu îl atinge niciodată pe Franck, ci îl descoperă de fiecare dată privindu-l. Franck o atinge pe Eva, însă doar în visul ei.
Ultimul film din competiţia naţională, Excursie (Adrian Sitaru), este şi cel mai apreciat scurtmetraj în topul personal. Un băiat pleacă de acasă cu o cameră de filmat într-un loc unde a fost sesizat un OZN. El vrea să scape din mlaştina de zi cu zi şi să fie răpit de extratereştri. Contrapunctul filmului este excepţional.

Secţiunea Arthouse Shorts a fost alcătuită din filme ale unor regizori consacraţi, care au revenit la genul scurtmetrajelor din pasiune, nu din dorinţa de exerciţiu înaintea filmării unui lungmetraj.
Redemtion (Miguel Gomes) este un colaj ameţitor. patru naratori citesc patru scrisori încărcate de intimitate şi sinceritate. Imagina aduce o multitudine de sensuri suplimentare cuvântului. Cumva, aceasta este o idee a filmului, cea de insuficienţă, incapacitate de transmitere completă a simţirii şi ideii prin cuvânt. Fiecare dintre cele patru voci vorbeşte despre schimbări politice şi încercări de descoperire a unor răspunsuri existenţiale. Fericire şi iubirea sunt cu disperare căutate.
2+3+4. Cele trei scurtmetraje, A Running Jump (Mike Leight), Walker (Tsai Ming-Liang) şi Swimmer (Lynne Ramsey), se aseamănă mult şi pot fi înţelese mai bine puse în legătură. Mesajul fiecăruia pare a fi amplificat de către celălalt. În primul este vorba despre slalomul alert şi neîncetat pe care trebuie să îl facem zilnic printre obstacolele ce, inevitabil, ne apar în cale. Cel de-al doilea este despre aprecierea şi trăirea intensă a fiecărei secunde. Fiecare moment capătă valoare de eveniment asumat, intrinsec. În cele din urmă, al treilea, este despre evadare şi călătorie. Prin puterea imaginii, sunt expuse visurile şi sentimentele unui înotător, călător ca fiecare dintre noi.

Motor, cameră, vino la cinema!