Dragostea la ţară - The Last Romeo la NexT, 2014

Într-un sat estonian generic, un tânăr sensibil este îndrăgostit fără speranţă de o fată nurlie, care este însă deja sedusă de macho-ul satului. Băiatul îşi ia, totuşi, inima în dinţi şi merge să o ceară în căsătorie. Când ajunge cu bicicleta sub fereastra ei, suntem deja plictisiţi: epica ne este cunoscută, atmosfera foarte similară celei mioritice, iar filmul pare a fi o imitaţie mai nereuşită de California Dreamin' (nesfârşit). Până când...

... încep să cânte! Ne dăm seama că urmărim un musical veritabil, cu melodii cântate în cor şi coregrafie, dar cu o tematică mai neobişnuită. Mama cu bluză pătată cântă sfaturi de dragoste, tatăl gras şi alcoolic îşi pune mahmureala pe note, chiar şi câinele familiei îşi dă, muzical, cu părerea. Spre final, nici Dumnezeu nu se ţine departe de petrecere. Personajele îşi dau mâna, împart vodca şi tropăie ferice împreună, indiferente la duşmăniile de mai devreme.

Evenimentele se desfăşoară sub auspiciile a ceea ce par momentele dinaintea unei furtuni groaznice. Ca în basme, vremea este în mod evident complice la desfăşurarea evenimentelor. Tânărul subţirel ajunge la casa fetei pe care o iubeşte sub nori apăsători, când personajul negativ îşi dă arama pe faţă, fulgeră şi tună fioros, iar când protagonistul ia o hotărâre, drumul de ţară pe care merge cu bicicleta este încadrat de nori dramatici şi raze de soare asemenea.

Deşi în mod clar de un comic intenţionat, atmosfera filmului duce cu gândul şi la faptul că, pentru fiecare dintre noi, micile noastre drame sunt echivalente cu sfârşitul lumii. După ce şi-a încheiat şi misiunea de a ne arăta propria meschinărie, filmul reia glumele de sitcom şi se încheie neconcludent, aproape realist, cu o noapte teribilă în urma căreia s-a schimbat totul, dar totul a rămas las fel.

Cel din urmă Romeo / The Last Romeo / Viimane Romeo, Estonia, 2012, 35 min / Regizor: Moonika Siimets.