Highlights competiţia internaţională - NexT, 2014

Am văzut 3 calupuri cu filme în competiţia internaţională din 4. Unul dintre aceste scurtmetraje va primi trofeul NexT, în seara aceasta (7 martie 2014) în cadrul galei de închidere. Voi vorbi puţin despre cele care mi-au atras mai mult şi mai mult atenţia, sunt scurtmetraje pe care le recomand cu toată inima.
 
Cu gândul la Auschwitz (Lizkor Velo Lishkoach, Israel/Polonia/UK, r: Assaf Machnes): O perspectivă mai degrabă neaşteptată asupra excursiilor la lagărele de concentrare din Polonia a tinerilor israelieni: printre discuţii şi mărturii ale supravieţuitorilor evrei, printre vizite în camere de gazare şi în cele de incinerare îşi face loc o poveste de dragoste activată de o doză puternică de pasiune, sub privirile neîngăduitoare ale supraveghetoarei. Mi-a plăcut jocul actorilor, care, deşi tineri, au dat dovadă de o expresivitate atentă, precum şi povestea care iese din tipare şi exprimă o doză de umanitate în spectru întreg.
 
Entrecampos (Portugalia, r: João Rosas): O viziune inocentă şi luminoasă a descoperirii unui nou spaţiu de trăit, Entrecampos o aduce în prim-plan pe Mariana, o fetiţă ce se mută din micul oraş în care s-a născut, în Lisabona cu tatăl ei. Mutatul vine la pachet cu dorinţa de a explora noile vecinătăţi şi de a-şi face noi prieteni. În primele zile de şcoală se împrieteneşte cu un coleg care, împreună cu fratele său mai mare, o ajută să se integreze mai repede într-un oraş nou şi mare. Filmul este simplu şi aerisit, nu îţi cere mari procese de reflecţie, dar îţi limpezeşte mintea după orice acumulare de tensiune sau de oboseală.
 
Helsinki (Spania, r: Juan Beiro): Mi-au plăcut scenariul inventiv şi porţia de umor ţesută în materialul filmului. Carmen şi Lola sunt două barmaniţe cu o viaţă repetitivă şi cu dorinţă de neprevăzut. Pentru a accelera procesul de întâmplat lucruri, Lola se decide să scrie o scrisoare unui potenţial călător în timp, dându-i întâlnire cu ele în aceeaşi zi, la o anumită oră. Parola pe care trebuie să o folosească călătorul în cauză este Helsinki, la sugestia lui Carmen. Spre surprinderea Lolei, un bărbat intră şi strigă din uşă Helsinki la ora stabilită, taman bine pentru a fi atacat cu un val de întrebări şi de emoţii.
 
Cel din urmă Romeo (Viimane Romeo, Estonia, r: Moonika Siimets): Un short cu un plot-twist năpraznic, de văzut când te cuprinde melancolia şi lucrurile par monotone. Lembo este un tânăr timid şi fără prea multe perspective în viaţă, îndrăgostit de chitară şi de Liisu, cea mai frumoasă fată din sat. Liisu, ca mai toate fetele din zone rurale, visează la însufleţirea oraşului, promisă de singurul bărbat din sat care are o maşină şi ceva influenţă. Din momentul în care Lembo se îmbracă la costum, cu cravata ataşată, îşi ia chitara după el şi o fluieră pe Liisu la fereastră pentru a o cere în căsătorie, lucrurile evoluează în mod halucinant, cu schimbări de atmosferă în ton cu furtuna care explodează în film.
 
Şopârlele (Les lézards, Franţa, r: Vincent Mariette): Leon îşi dă întâlnire cu o fată pe care a cunoscut-o pe internet într-o baie turcească. Coleg la datorie este Bruno, care interacţionează ad-hoc cu o fată în vaporii băii. După o vreme, un bărbat îl atenţionează pe Leon că multe fete se joacă cu bărbaţi naivi pe internet promiţându-le întâlniri şi filmând apoi aşteptarea lor pentru amuzamente ulterioare. Scurtmetrajul este uşor şi tonic, bine interpretat, iar melodia de la final este pe puţin contagioasă.
https://www.youtube.com/watch?v=GtPK0gRdFgI
 
Pescăruşul (Chaika, Kirgizstan / Rusia / Elveţia, r: Elizaveta Stishova): Singurul scurtmetraj din competiţia 2014 care m-a lăsat complet transfigurată la final. Am fost transportată integral, fără puterea de a scăpa, de frumuseţea tristă a interpretării Pescăruşului lui Cehov şi am rămas la propriu cu răsuflarea tăiată, într-o imobilitate şi o ieşire din mine însămi. Povestea scurtmetrajului zugrăveşte ciocnirea a două culturi în Kirgizstan, cea rusă şi cea turcă. Un profesor ieşit la pensie încearcă să păstreze cât poate din cultura rusească într-o ţară în care vorbitorii limbii ruse scad vertiginos cu fiecare zi. Vrea să monteze o piesă de teatru, Pescăruşul lui Cehov, şi pentru asta trebuie să le dea bani copiilor pentru a îi convinge să îşi înveţe replicile. Filmul este magnetic, combinând forţa expresivă, tristeţea ce acompaniază dispariţia treptată a unei culturi şi sensibilitatea interpretării.
 
Leagănul meşterului de sicrie (Die Schaukel des Sargmachers, Azerbaijan / Germania, r: Elmar Imanov): Un alt film situat în sălbăticia săracă, dar de o frumuseţe eterică a estului. Un meşter de sicrie din Azerbaijan locuieşte împreună cu fiul său întârziat mental şi cu o nevoie puternică de afecţiune. Tatăl său este prea ocupat cu munca şi cu tehnicile de supravieţuire pentru a îi oferi această afecţiune fiului, însă situaţia ajunge la o răscruce în momentul în care doctorul satului cel mai apropiat descoperă o tumoare şi îi mai dă fiului de trăit vreo 2 săptămâni. Atitudinea tatălui se schimbă uşor, iar micile evenimente care urmează sunt impregnate de o duioşie amară combinată cu mici secvenţe de umor involuntar. Scurtmetrajul este un nou exemplu de explorare a unei umanităţi fragile, a nevoii fiecăruia de dragoste şi a raporturilor delicate dintre noi.
 
Teleportorul Zovko (Teleport Zovko, Croaţia, r: Predrag Licina): Voi încheia lista mea de preferaţi cu un short amuzant şi din material uşor şi vaporos. În Croaţia viitorului teleportarea este noua modă, poţi ajunge oriunde în 4 secunde. O familie vine să pună la încercare acest nou mod de deplasare, pregătită cu copii şi bagaje de vacanţă. Bună dispoziţia este un factor garantat, aşa că folosiţi încrezători cinema-ul pe post de remediu sau de creator de atmosferă.