Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Articole diverse

Interferînd, reflectînd, testînd - Festivaluri internaţionale de teatru în Transilvania


Observator Cultural, martie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În ultimii ani, în Transilvania a crescut în mod semnificativ numărul festivalurilor de teatru. Mici sau mari, tematice sau generale, locale sau internaţionale, stabilite într-un loc sau itinerante, teatrele maghiare din Transilvania pun accent pe organizarea şi extinderea evenimentelor care să sprijine spectatorii "civili" şi breasla în contextualizarea activităţii şi a viziunii lor teatrale. Scopurile şi motivaţiile acestor festivaluri sînt asemănătoare şi tot atît de complexe ca şi fenomenul în sine. Dacă dorim să descriem cîştigurile profesionale pe care le aduc aceste festivaluri, factorii de autoreprezentare - formare de public - construire de trupă sînt strîns interconectaţi.
 
Autoreprezentarea poate fi înţeleasă ca modul în care o instituţie culturală se prezintă, prin tot ceea ce transmite pe scena culturală în sens larg. Pentru că un festival e compus dintr-un şir întreg de acte de comunicare, toate manifestările artistice şi organizatorice aparţin acestor activităţi de transmitere. Printre aceste manifestări, trebuie menţionate importanţa tradiţiei şi spiritualitatea fiecărui teatru - aici intrînd şi spiritul istoric, căci multe festivaluri se leagă de aniversări ale unor instituţii -, simpatiile teatrale (faţă de anumiţi colaboratori) şi reprezentarea şi promovarea propriilor producţii. În acest sens, programul unui festival are rolul de orientare ale valorilor culturale, organizatorii aleg ceea ce lor li se pare relevant şi se apropie de spiritul teatrului pe care-l reprezintă (a nu se confunda cu estetica producţiilor: o piesă poate fi remarcabilă şi pentru felul diferit prin care problematizează limbajul şi fenomenul teatrului), iar un program bine făcut prezintă contextul cultural în care o asemenea instituţie se vede pe sine sau unde doreşte să ajungă (de pildă, prin relaţiile cu organizaţiile, instituţiile şi teatrele partenere). Ţine de autoreprezentare şi felul în care un teatru e prezent pentru publicul propriu: programe speciale (cum ar fi expoziţiile şi concertele), feedbackul (relaţiile cu presa, discuţiile profesionale, diferite workshopuri) şi, nu în ultimul rînd, elementele de imagine (design, publicitate, promovare).
 
Acest mediu intensiv şi "dens" poate deveni formator de public. Festivalurile produc mişcări culturale ce reunesc viziuni teatrale divergente şi nu doar spectacolele în sine, ci şi întîlnirile cu publicul formează percepţia critică şi extind orizonturile de percepţie. Programul unui festival trebuie organizat concentric, pe cercul exterior fiind plasate evenimentele periferice (deci nu spectacolele în sine), deoarece acestea au puterea cea mai mare de formare de public. Ele trebuiesc considerate ca un fel de anticameră unde, dacă intră cineva, şansele ca el să fie atras de restul evenimentelor oferite de festival devin foarte mari. Ceea ce este valabil pentru formarea publicului este la fel de valabil şi pentru membrii instituţiei care organizează evenimentul. Fiindcă în Transilvania se practică mai rar invitarea unor spectacole (din ţară sau din străinătate) în stagiune, festivalurile sînt ocazii bune pentru schimburi de experienţă şi întîlniri între profesionişti. Aceste dialoguri profesionale se produc nu doar în cadrul evenimentelor organizate, adică spectacolele, conferinţele şi discuţiile oficiale, ci, de multe ori, şi în contexte neoficiale (aşa-numitele "discuţii de bufet"), unde de multe ori se analizează mai intens şi la nivel mai personal spectacolele văzute.
 
În Transilvania sînt multe tipuri de festivaluri de teatru, dar, dintre cele cu caracter internaţional, de menţionat sînt Festivalul Interferenţe de la Cluj, Bienala Internaţională de Teatru Reflex de la Sfîntu-Gheorghe şi Festivalul Euroregional de Teatru TESZT din Timişoara. Aceste trei festivaluri au în comun orientarea către răsturnarea raporturilor ierarhice dintre cultura centrală şi cea periferică şi ruperea principiului unidirecţional în ce priveşte relaţia dintre ele. Toate aceste trei festivaluri au legături strînse cu istoria teatrelor care le organizează.
 
De la Cluj la Sfîntu-Gheorghe
 
Teatrul Maghiar de Stat (TMS) de la Cluj se numără printre cele mai recunoscute atît în România, cît şi la nivel internaţional. Tompa Gábor, directorul instituţiei, a pus de la început accent pe colaborările cu artiştii români şi pe prezenţa constantă a teatrelor străine în programul teatrului. Astfel, după Zilele Comemorative "Harag György" din 2000 şi 2006, în 2007 s-a organizat prima ediţie a Festivalului Interferenţe, eveniment sincronizat cu sărbătorirea a 215 ani de la înfiinţarea TMS. Festivalul s-a bazat pe orientarea deja stabilită a teatrului, pe spectatorii săi şi pe atenţia profesională de care beneficiază, care au putut susţine cu uşurinţă un asemenea eveniment internaţional. A urmat, în 2008, al XVII-lea Festival al Uniunii Teatrelor Europene (UTE), organizat împreună cu Teatrul Bulandra din Bucureşti, în acelaşi an teatrul din Cluj devenind membru UTE. La acest festival puteau fi vizionate, printre altele, spectacole regizate de Roger Planchon, Matthias Langhoff, Andrei Şerban, Silviu Purcărete şi Tompa Gábor - trupa din Cluj a prezentat spectacolele Trei suroriRichard al III-leaUnchiul Vania şi Gianni Schicchi.
 
Programul Festivalului Interferenţe a inclus mereu, într-un fel sau altul, teatrele membre UTE, la fel cum, pe lîngă propriile spectacole, a inclus şi producţii ale artiştilor apropiaţi teatrului, toate acestea fiind grupate în funcţie de tematica aleasă. Ediţia a doua a festivalului (2010) a dezvoltat subiectul interoperabilităţii limbajului şi spaţiului teatral - spectacolele au avut loc nu doar la teatru, ci şi la Casa Tranzit, Fabrica de Pensule şi Castelul Bánffy. Abordarea tematică s-a dezvoltat cel mai bine la a treia ediţie (2012), cînd accentul a fost pus pe relaţia muzică-teatru.
 
Astfel, spectacolele prezentate, dincolo de aspectele tematice şi genul literar, au reflectat o construcţie bazată mai mult pe concepte muzicale şi idei estetice non-narative. Programul s-a dovedit mai unitar şi la un nivel mai ridicat faţă de ediţiile anterioare. În Wozzeckul lui Márton Dávid (Teatrul Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz Berlin), au fost îmbinate textul lui Büchner şi opera lui Alban Berg, într-o capodoperă teatrală unitară, relaţionînd cu diverse genuri muzicale. În Max Black, regizat de Heiner Goebbels, întîlnirea filozofiei, literaturii, muzicii, ştiinţei, tehnologiei şi instalaţiilor artistice a rezultat într-un spectacol captivant şi amuzant. De asemenea, s-au bucurat de mare succes spectacolul cu marionete Hand Stories al maestrului Yeung Faї, spectacolele regizate de Silviu Purcărete (Gianni SchicchiCălătoriile lui Gulliver), precum şi spectacolul Ukcuk-ga, scris de sud-coreeanul Jaram Lee, care a prelucrat Mutter Courage al lui Brecht utilizînd genul literar pansori (operă tradiţională coreeană).
 
Programele profesionale oferite de Festivalul Interferenţe sînt versatile şi complexe: spectacolele sînt urmate de întîlniri şi discuţii cu publicul, workshopurile teoretice şi practice sînt conduse de specialişti renumiţi - cum ar fi teatrologul Patrice Pavis, regizorul Almási-Tóth András sau compozitorul Iosif Herţea -, sînt prezentate cele mai recente publicaţii ale Editurii Koinónia din Cluj-Napoca, se oferă spectatorilor o gamă largă de proiecţii de spectacole de teatru şi, nu în ultimul rînd, numeroase concerte. Asemănător cu alte asemenea evenimente, şi Festivalul Interferenţe dispune de propria publicaţie tipărită / online.
 
Faptul că festivalurile internaţionale din Transilvania sînt un fel de şantier cultural cu investiţii de lungă durată pentru lumea teatrului nu trebuie înţeles doar în sens metaforic. Noua Sală Studio a TMS a fost finalizată în 2008 pentru Festivalul UTE, iar transformarea bufetului teatrului este meritul ediţiei din 2012 a Festivalului Interferenţe. Aceiaşi paşi i-a urmat şi Teatrul din Sfîntu-Gheorghe, unde noua Sală Studio a fost inaugurată cu piesa Hedda Gabler, în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Reflex. Teatrul din Timişoara este şi el în plin proces de reamenajare a spaţiilor interioare. În cazul Teatrului "Tamási Áron" din Sfîntu-Gheorghe, nu putem menţiona evenimente premergătoare asemănătoare cu cele din Cluj- Napoca, deşi e de menţionat Întîlnirea teatrală TAMper2 a Teatrului "Andrei Mureşanu", unde în ambele ediţii (2007, 2008) au fost prezenţi şi regizori maghiari. Ceea ce a servit ca bază pentru introducerea şi organizarea primei Bienale Internaţionale de Teatru Reflex din 2009 au fost munca şi eforturile depuse de trupa "Tamási Áron", condusă de Bocsárdi László. El nu doar a reformat teatrul, dar, investind cu perseverenţă, a reuşit să atragă un public interesat de teatrul lui, cu aer experimental. O altă condiţie îndeplinită a fost că, la fel ca şi Timişoara şi Cluj-Napoca, şi Sfîntu-Gheorghe e un centru cultural regional.
 
Conceptul Festivalului Reflex se bazează pe prezentarea de spectacole din Europa Centrală, punînd accent pe estetica teatrului german, cu care Bocsárdi îşi împarte viziunea artistică. La fel ca şi Festivalul Interferenţe, şi Reflex are un program variat, cu producţii româneşti şi invitate din Ungaria, alături de spectacole şi producţii ale altor instituţii din Sfîntu-Gheorghe. Programele adiacente sînt alcătuite din expoziţii cu tematici teatrale, ateliere pentru elevi şi studenţi, iar spectacolele sînt urmate de întîlniri şi discuţii cu publicul, moderate de critici. Dacă am stabilit că elementele cele mai accentuate ale autoreprezentării sînt introducerea propriilor spectacole şi calitatea celorlalte proiecte prezentate la un festival, atunci aici trebuie adăugată contextualizarea propriei activităţi prin gesturi care leagă tradiţiile teatrului de deschiderea către un teatru nou (în cazul Bienalei Reflex, prima ediţie a coincis cu aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Teatrului "Tamási Áron"), adică un transfer benefic între trecut şi viitor.
 
Acest rol şi-l asumă şi programul Bienalei, prin diversificarea esteticii prezentate. Fie că e vorba de potenţialul teatrului ca forţă critică din punct de vedere social sau de fenomenul de teatru gîndit atipic, spectacolele trupelor Rimini Protokoll, Teatrul Act, Compania HOPPart, Teatrul "Oskaras Koršunovas" şi ale regizorilor Krystian Lupa, Bocsárdi László şi Andrei Şerban au oferit ocazii potrivite şi variate pentru un dialog artistic. Spectacolele Coriolan al Companiei HOPPart şi Regele Ioan al Teatrului "Örkény István" din Budapesta au evidenţiat nevoia unei critici sociale adresate situaţiei politice actuale din Ungaria. Persona. Marilyn al lui Krystian Lupa prezenta discrepanţele dintre personajul iconic şi persoana reală, printr-un joc actoricesc complex, iar montările lui Oskaras Koršunovas (Hamlet şi Azilul de noapte) au fascinat publicul prin intensitatea efectelor teatrale folosite, spectacolele analizînd, fără a intra în psihologizări banale, întrebări legate de existenţa omului.
 
Festivalul TESZT are un caracter internaţional datorită situaţiei instituţiei care-l organizează şi a particularităţii zonei vizate de festival. Trăsătura multiculturală a Timişoarei se manifestă şi prin felul în care e organizat teatrul: trupele de limbă română, maghiară şi germană funcţionează în aceeaşi clădire. Acestui context variat, festivalul i-a mai adăugat spectacole din Serbia, Voivodina, teatre independente maghiare şi ansambluri de dansuri. Deşi Teatrul "Csiky Gergely" din Timişoara este unul public, el are mai mult un caracter şi o activitate asemănătoare atelierelor de teatru, datorită spectacolelor experimentale şi îndrăzneţe, a organizării flexibile şi a înclinaţiei spre cît mai multe colaborări. Festivalul TESZT are un buget cu mult mai mic decît Interferenţe sau Reflex (20.000 de euro, în 2013), deci operează şi la o scară mai mică, reuşind, totuşi, să-şi păstreze locul printre cele mai importante festivaluri de gen din Transilvania. Acest succes se datorează deciziilor strategice luate de conducătorii instituţiei - directorul Balázs Attila şi directorul artistic Gálovits Zoltán. În doar cinci ani, teatrul a evoluat considerabil, atrăgînd artişti tineri pasionaţi (cum ar fi regizorul şi coreograful Horváth Csaba, regizorul de film Hajdú Szabolcs sau regizorii Göttinger Pál şi Koltai M. Gábor) şi încercînd să satisfacă armonios toate nevoile unui public cu gusturi diverse.
 
Cum arată viitorul
 
Programul TESZT are ca participanţi recurenţi, pe lîngă trupa organizatoare, Teatrul Naţional din Subotica, Trupa "Urbán András" a Teatrului "Kosztolányi Dezső", Teatrul din Novi Sad, teatrele locale româneşti şi germane, Compania de Teatru Aradi Kamaraszínház, dar şi teatre (predominant independente) din Serbia şi Ungaria. Atitudinea deschisă faţă de mixajul de forme şi genuri literare se reflectă atît în repertoriul teatrului, cît şi în programul festivalului. Ultimul TESZT a avut un program la standarde înalte: Pescăruşul Teatrului Naţional Sîrbesc (care are o durată de peste şase ore, iar la festival a ţinut peste opt) a fost impresionant nu doar prin lungime, ci şi prin ideile transmise; Marele Caiet regizat de Horváth Csaba a fost unul dintre cele mai importante spectacole prezentate în 2013, în Ungaria, iar la acelaşi nivel, au fost şi piesele Kaisers TV (Pintér Béla), Opera Ultima a Teatrului din Novi Sad, producţiile timişorene Vremuri de pace şi Opera Ţărănească (regizat de Szikszai Rémusz), precum şi Gardenia lui Koltai M. Gábor. Programele paralele ale Festivalului TESZT sînt mai puţin oficiale decît ale celorlalte două evenimente. TESZT fiind mai mic, atmosfera e mai puţin formală, discuţiile de după spectacole - mai intime şi totul are lor în acelaşi spaţiu, al teatrului (chiar şi publicaţia TESZT, creată de studenţii teatrologi, e expusă la avizierul din bufetul teatrului).
 
Spune mult despre situaţia actuală a teatrelor faptul că tocmai aceste trei oraşe - Cluj-Napoca, Sfîntu-Gheorghe şi Timişoara - reuşesc să găsească mijloacele necesare pentru organizarea unor festivaluri internaţionale de înalt nivel. Asta nu înseamnă că festivalurile mici sînt de neglijat, căci şi ele dau dovada noii tendinţe spre deschidere. Aşa arată viitorul: cultura teatrală trebuie să fie dinamică şi să facă parte dintr-o reţea deschisă atît spre sine, cît şi spre diversitatea culturală, lingvistică şi artistică a altora.
 
Sageata Text apărut iniţial în revista online de teatru Játéktér.
Traducere din limba maghiară de Timea MÁTYÁS.



 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Anikó Varga


Alte articole

 Eurotrash la Bayreuth - Tannhäuser, Roxana Pavnotescu
 Dans Wanderer - O călătorie emoţională, Diana Pavlenco, editat de Luiza Vasiliu
 English as a foreign language (sau formule lingvistice împotriva rinoceritei) , Roxana Pavnotescu
 Premieră la Reactor în cadrul unui proiect pentru tineri - Îmi place sushi, Comunicat de presă
 Nu a fost Luna Roşie, a fost Béjart Ballet Lausanne, Octavian Neculai
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer