Competiţia naţională I - NexT, 2014

Mi-am propus de ceva vreme să urmăresc cât pot de mult din producţiile autohtone, aşa că prima oprire a fost competiţia naţională - partea I. Am văzut 7 filme din 2013 şi 2014, un evantai de idei şi de fragmente ilustrative pentru viaţa de zi cu zi pe plaiurile mioritice. Voi vorbi un pic despre ele.

Autism (Alexandru Petru Bădeliţă): Scurtmetraj alb-negru cu un personaj în căutarea unui loc de muncă şi a unui rost, care locuieşte într-o cameră înţesată cu pelicule, însă aplică pentru posturi în publicitate sau în call centere. După ce vede că CV-ul îi este respins de fiecare companie mai răsărită, face compromisul de a accepta eventualitatea unui job într-un call center, o muncă zero creativă care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu studiile lui de film. Atmosfera alb-negru şi cadrele cu el în pat, în poziţie fetală, recreează cumva sentimentul de înăbuşire ce vine odată cu vânătoarea de joburi de la finalul studiilor.

12 minute (Nicolae Constantin Tănase): Un halucinant tribut adus lui Tarantino, cu un melanj de stiluri pronunţat şi cu un soundtrack la punct. Shortul pleacă de la un citat din Dalai Lama, Când înveţi să fii tolerant, duşmanul tău îţi este cel mai bun prieten, şi în 12 minute produce o poveste action-packed, cu doze măsurate de umor şi nemăsurate de sânge, în cadrul unei şaormerii urbane. Pe scurt, ideea e cam aşa: un vizitator inoportun execută un raid în şaormeria unui chinez, vizând de fapt o răzbunare. Lucrurile iau o turnură nouă în momentul în care chinezul, care pe toată durata filmului vorbeşte mandarină, îi dezvăluie un amănunt personal asasinului cu sabie şi cu dorinţă de sânge.

Colecţia de arome (Igor Cobileanski): Colecţia de arome este de fapt cea a brăduţilor odorizanţi de maşină, pe care un copil îi primeşte şi îi agaţă religios în şir pe un perete după fiecare victorie în luptele cu alţi băieţi. Aceste lupte între copii sunt organizate pe bani, 100 de euro mai exact, în câmp deschis, cu reguli foarte sumare: tatăl copilului care o încasează are dreptul să îşi retragă copilul din joc până nu este lăsat fără suflare, pierzând astfel faima copilului şi banii. Câştigătorul, cum am spus, se alege cu un brăduţ parfumat, iar tatăl lui cu banii. Filmul este riguros construit, cu fiecare element la locul lui, iar povestea dezvăluie o pagină despre care se vorbeşte foarte puţin din viaţa familiilor sărace de la ţară.

Şi băieţii câteodată (Matei Lucaci-Grünberg): Cel mai amuzant short din acest calup, şi preferatul meu, Şi băieţii câteodată vorbeşte despre greutăţile şi intemperiile muncii de actor, plecând de la o idee simplă: bărbaţii nu plâng. La propriu. Şi nici atunci când scenariul le cere să o facă. De aici, acţiunea se trasează în jurul dublelor trase în speranţa remedierii situaţiei, tipurilor şi tertipurilor de la actorii prieteni din echipă, spre finalul în care soluţia salvatoare iese la suprafaţă, de fapt singura soluţie rămasă ca opţiune. O poveste simplă, dar bine executată şi împachetată într-un umor contagios.

Duminică (Sînziana Nicola): Un scurtmetraj foarte simplu, făcut cu un buget aproape inexistent, ce se conturează în jurul dialogului dintre doi fraţi, în maşină, în drum spre un spital. Personajul-ea îi povesteşte fratelui ei o întâmplare petrecută cu o seară în urmă, întâmplare care reflectă de fapt o păţanie de-a regizoarei, după cum am aflat în sesiunea de Q&A de la sfârşit. Tensiunea se aşterne treptat, însă după ce lucrurile au fost spune şi nervii aruncaţi, ambii se liniştesc.

Catafalce (Radu Constantin Vasile): Acţiunea e ocazionată de o plimbare prin parc a doi foşti colegi de liceu, un el care o place pe ea şi o ea care în liceu nu i-a răspuns la sentimente, dar care între timp a revenit la idei mai bune. El este singuratic şi destul de problematizat, alternează mersul la biserică cu filmele porno văzute când e singur acasă, iar ea e inocentă şi feminină (rochia albă pe care o poartă, cu un şal roşu fiind cumva elementul descriptiv esenţial). Finalul provoacă o explozie în film, cotind spre neprevăzut.

Idle (Raia Al Souliman): Un scurtmetraj prezent şi în competiţia internaţională, Idle a fost în mare măsură improvizat de către cei doi adolescenţi-actori. Acţiunea se petrece în parc, într-un cadru natural ales neîntâmplător, şi desfăşoară etapele întâlnirii reale dintre doi adolescenţi care s-au cunoscut pe internet. După cum ne atenţionează şi titlul, nu se întâmplă mare lucru, cei doi sunt în măsuri egale plictisiţi şi interesaţi unul de celălalt şi de lumea din jur. Îşi caută plăceri în tiribombe, muzică, îngheţată, nu vorbesc cine ştie ce sau cine ştie cât. Petrec împreună o după-amiază în dulce far niente, obişnuindu-se treptat unul cu celălalt.