Competiţia naţională II - NexT, 2014

Mi-am continuat călătoria în explorarea teritoriilor româneşti de la NexT 2014 prin partea a doua a competiţiei naţionale. Am văzut filme pe cât de variate, pe atât de capabile de a suscita întrebări şi reflecţii. În mare, a fost cam aşa:

1969 (Alexandru Ispas): Un scurtmetraj dinamic, cu un freamăt continuu într-o scară de bloc: oameni pregătind celebrarea unui eveniment multaşteptat, şi anume aselenizarea. Perspectiva trece prin ochii unor copii dornici de fapte magistrale, cu inventivitatea şi cu energia specifice vârstei.

Jurnal #2 (Adina Pintilie): Un exerciţiu sub forma unui interviu extrem de intim, cu cadre întretăiate de secvenţe cu ecran negru. O femeie povesteşte câteva detalii foarte personale, ce implică un tânăr care îi face vizite săptămânale plătite. Un short ce se construieşte lent, marcat de insolitul a ceea ce este povestit.

Excursie (Adrian Sitaru): Excursie a fost preferatul meu din această a doua parte a scurtmetrajelor româneşti. Are o poveste solidă, cu elemente inteligent introduse în diferite etape ale acţiunii. Povestea pleacă de la o ştire televizată care anunţă că extratereştrii şi-au găsit un loc de aterizare în România. Eugen, un copil de 9 ani care locuieşte împreună cu un tată veşnic stresat şi urlător şi cu o mamă care încearcă să remedieze ceea ce se mai poate, pe scurt o familie săracă cu probleme buluc, foloseşte o cameră de filmat luată din magazinul la care tatăl lucrează ca paznic şi începe să filmeze un fel de ghid pentru extratereştii. Dispare apoi de acasă pentru câteva ore şi este găsit de către poliţie cu înregistrări ce vor fi interpretate incriminator.

Bruiaj (Bogdan Drumea): Un short fără buget, filmat într-o cameră de cămin, Bruiaj spune povestea unui cuplu - colege de cămin care se trezesc cu nişte desene satanice pe pereţi după ce se uită la un film horror. Nefiind tocmai impresionate de ceea ce li se întâmplă, apelează la un specialist în exorcizare de spirite negre, dotat cu o enciclopedie în latina vulgaris şi cu mult fler.

Tatăl nostru (Sergiu Lupşe): Un scurt foarte scurt şi cu un umor foarte punctual: întâlnirea neprevăzută a două prostituate pe marginea unui drum de la ieşirea din oraş se transformă într-un prilej de amintire a cuvintelor unei rugăciuni. Delimitarea teritoriului e şi ea la locul ei: prostituata care îşi însuşise partea respectivă a şoselei trebuie să o alunge pe cea care îşi refuzase clientul şi fusese abandonată. Şi o face, în cadrul unui dialog autentic.

Mâine, Bach... (Mihnea Andrei Ciorică): Matei este un copil talentat şi foarte matur pentru vârsta lui care încearcă să-şi convingă tatăl să vină la serbarea de sfârşit de an. Tatăl respectiv locuieşte cu băieţelul prietenei actuale şi nu are prea multe intenţii de a se ocupa de copilul său. O prietenie ad-hoc se leagă cu cel mai neaşteptat personaj.

Copacul (Mihai Sofronea): Un film ultraminimalist, cu cadre extrem de lungi, şi cu o poveste extrem de simplă, centrată pe două personaje şi o maşină care le leagă. Cadrele sunt fotografice şi aproape statice şi nu există dialog. Un short-idee din care îţi rămâne în minte atmosfera.