Cum performăm istoria - Romanian Dance Showcase, 2014

Romanian Dance History s-a urcat pe scenele unor instituţii şi evenimente cu un capital cultural şi economic important, instituţii care construiesc versiuni ale "istoriei  tari" - Teatrul Naţional din Bucureşti, Tanz im August - Berlin.

Romanian Dance History subminează ierarhii convenţionale ale istoriei autoritare, provocându-ne să ne punem o serie de întrebări. Cine scrie istoria pentru noi şi unde suntem când ni se scrie istoria? Cine confiscă istoria, exploatându-i puterea de autoregenerare prin figuri? Cine intră şi cine rămâne pe dinafară, atunci când istoriile îşi capitalizează evenimentele pe care le etichetează ca fiind purtătoare de unic sens cultural? Cine are acces la contraofensivele istoriei, la fenomenele marginale, la prezenţele invizibilizate, blocate de eroi consacraţi şi de pledoarii pentru ceea ce ne reprezintă şi ceea ce nu ne poate reprezenta? E istoria bătută-n cuie? Şi dacă da, cum facem să scoatem cuiele?

Romanian Dance History porneşte de la câteva minute de istorie performată. Un fragment din spectacolul unuia dintre cei mai rebeli şi anarhici coregrafi români - Stere Popescu - a fost reconstruit performativ de către Florin Flueraş şi Brynjar Bandlien. Ciocanul fără stăpân a fost prezentat în 1965 la Paris şi a născut controverse puternice, împărţind publicul în două: o parte aplauda frenetic, o altă parte fluiera vehement spectacolul. Din Ciocanul fără stăpân s-au păstrat "în istorie" doar câteva minute, regândite performativ de către cei doi coregrafi într-un stil expresionist, cu accent pe câteva cuvinte-cheie reluate în buclă - "început, început, început", "acţiune, acţiune, acţiune" sau "compoziţie, compoziţie, compoziţie" (la reprezentaţia de la Berlin, alături de Flueraş şi Bandlien a participat şi Ion Dumitrescu). Rostite robotic de dansatori, cuvintele deconstruiesc structura convenţională a unui spectacol. Cele câteva minute de istorie radicală, rearticulate într-o manieră personală, devin emblematice pentru istoria sincopată a dansului contemporan.

Romanian Dance History VI, prezentat în decembrie 2012 la HAU, în Berlin, subminează magia istoriei oficiale a dansului contemporan şi mascarada obsesivă a reprezentărilor naţionale "bune", introducând mortu-n casă, adică maneaua în istorie. Este reconfigurat astfel, contestatar, accesul la istoria înţepenită în muzeificarea valorilor perene, în structura de rezistenţă a unor ierarhii incontestabile. Istoria  este scoasă din fixitatea cosmetizării "celor drepţi, înţelepţi şi viteji", celor care deţin puterea absolută prin eroizare ficţională, este umanizată şi transformată într-un fenomen care se scrie sub ochii noştri, devenind al fiecăruia dintre noi. Istoria nu mai aparţine doar celor care s-au obişnuit să o stăpânească, manipulând-o din perspectiva care îi ajută să se legitimeze pentru a câştiga un plus de vizibilitate. Istoria este un bun comun, cu repartiţie egalitară, şi nu totalitară. E o formă de exprimare şi de reprezentare a unor grupuri şi comunităţi care contestă captivitatea într-o formulă eternă de naraţiune unică, prin care se reproduc aceleaşi stereotipii mistificatoare. Istoria din Romanian Dance History VI devine, pe de o parte, o chestionare continuă a "construcţiei narative de manual" şi, pe de altă parte, un mod de a-i integra pe cei consideraţi la periferia reprezentărilor care dau bine istoric. Istoria e un fenomen prin care ne rescriem continuu formule de autoexprimare vitală. În această regândire a viu-lui timpului istoric, nearhivat oficial, rezidă relevanţa proiectului Romanian Dance History VI, care conferă manelelor drept de participare la construcţia contemporană a dansului. Evacuaţii din "istoria frumoasă" a artei contemporane - maneliştii şi dansurile pe manele - , pe motiv că vulgarizează "cultura adevărată", se află în centrul abordării propuse de Romanian Dance History VI. 

După ce Florin Flueraş şi Brynjar Bandlien activează performativ memoria fracturată a spectacolului Ciocanul fără stăpân, în scenă apar, alături de ei - Maria Baroncea, Farid Fairuz, Manuel Pelmuş, Alexandra Pirici, Alina Popa - şi-ncep să danseze pe manele, invitând istoria la întâlnirea cu un calup de cultură vie, expulzată din arta oficială. Romanian Dance History VI este un statement politic care repune istoria considerată minoră în centrul istoric al contemporaneităţii. Un ciocan rămâne înfipt în scenă pe tot parcursul spectacolului. Istoria nu are stăpân. Istoria e putere partajată.