Cresc copiii şi bine cresc - Un cuplu fericit

Cuvântul "examen" are un fior intrinsec. Este un cuvânt greu, cu putere decisivă, care lasă în urma lui o lume împărţită în două: picaţii şi promovaţii. Un examen se hrăneşte cu excesiv de mult timp liber, îşi injectează supradoze de somn, stă pe un automat de cafea, nu ţine cont de Soare sau Lună, că e caniculă sau furtună, râde când te panichezi, râde când faci jurăminte de sânge cu eul silitor, fratele-ţi emigrat în Maldive, că semestrul viitor vei merge la toate cursurile, seminarele, şi vei învăţa din timp, râde când te plângi că te plângi că nu înveţi, iar tu, sărmane condamnat, eşti aruncat pe insula căutărilor deşarte şi a deşartelor căutări. Nu e prea plăcut, o ştii bine. Dar, există un loc unde "examen" arată frumos. Înfricoşător doar pentru cei ce "simţ enorm şi văz monstruos". În schimb, privitor ca la teatru, e o plăcere.

Clar, nu miroase a eter de Medicină, constituţii de Drept, Litere neînţelese sau împovăranta Politehnică. Deşi deloc uşoare, examenele de la U.N.A.T.C. încearcă măcar să arate bine. Gladiator în lumea cu examene urâte şi aflat în plină luptă cu ele, am prins din zbor un singur examen de regie, la anul II, la Ligi. Diana Ligi. Am norocul să o port pe umăr, în loja celor mai dragi prieteni. Exerciţiul se numeşte Un cuplu fericit, după Andrea Perrucci şi se bazează pe situaţia comică. Fiind familiar umorului... deosebit al studentei la regie, pot spune că provocarea a fost biruită cu graţie. Reacţia publicului a fost confirmarea cea mai de preţ în sensul acesta.


Bucurie cu dor şi mândrie a adus revederea cuplului Silvana Mihai - Alexandru Voicu, dar şi zânii Cristina Juncu şi Vasile Onica. S-a simţit mirosul acela de prospeţime, care se îmbâcseşte cu de toate şi se murdăreşte pe măsură ce păcatele mustesc şi interesele bănesc. Verosimilitatea iubirii dintre El şi Ea este pusă la încercare de Zâna sceptică şi încâlcită de idealistul Zân. Sămânţa Îndoielii este pusă între cei doi, iar pe măsură ce aceasta încolţeşte cei doi evoluează în diverse situaţii, schimbate brusc de întrebările repetate ale actorilor "Ce text e ăsta, ce joc eu aici?". Certurile îndrăgostiţilor sunt filtrate de blestemul Vorbelor Dulci. De la realism psihologic la clovni şi de la Commedia dell`arte la tragedia antică, El şi Ea se modelează, prind formă şi cel mai important, prind fond, cu rapiditatea actorului (bun) profesionist. Toată această călătorie a diversităţii conflictului aceloraşi două jumătăţi de inimă este îngrijită cu minuţiozitate matematică şi cu umor.


Am plecat în grabă spre ale mele, dar m-am desprins greu de ceea ce am văzut. E plăcut să ţi se confirme calităţi, talente şi vocaţii. Sunt puţine şanse să mai poţi vedea acest numit "exerciţiu", dar propriu-zis "spectacol", dar sunt toate şansele din lume să ai ocazia, cât de curând, să vezi aceste suflete la lucru. Mergi la teatru şi dă o şansă tinerilor pe care încă nu ştii cum îi cheamă.