FilmSense / iulie 2014
Blood Ties
Remake după Les Liens du sang (2008, regizat de Jaques Maillot, cu Francois Cluzet şi Guillaume Canet în rolurile principale), Blood Ties (regizat şi co-scenarizat, alături de James Gray, de - tiens! -  însuşi actorul Canet), e mai mult decît un crime-drama cu acţiunea petrecută în anii '70 -  arată şi se susţine narativ exact ca un film realizat în acea decadă. Departe ideea lui Canet şi Gray de a clădi personaje memorabile şi interpretări actoriceşti demne de orice apel la memorie în anii următori, filmul desfăşurat în sfera ipoteticei teme "sîngele apă nu se face", pare un asumat omagiu adus producţiilor care au inventat clişeele vieţii unui gangster aflat pe drumul spre reabilitare (implicit, cu o posibilă ratare a ei).

Viaţa infracţională zbuciumată, uneori marcată de cicatrici emoţionale, a unui tip care caută un nou început, în limitele legii (cu ajutorul sau fără ajutorul unui respectabil frate poliţist), eşuînd previzibil înainte de prima jumătate a filmului, precum şi uşurinţa cu care aceasta îşi reia cursul vieţii de acolo de unde s-a simţit dintotdeauna cel mai confortabil, a fost prezentată perpetuu de cinema-ul American-crime. În centru se află celebra figură a gangsterului aflat între două vîrste, după o jumătate de viaţă petrecută în spatele gratiilor, care întotdeauna se grăbeşte să rateze drumul spre calea cea bună.

Sigur, el trebuie sa fie însoţit de alte cîteva personaje, unele cu rol esenţial în dezvoltarea sa caracterologică (aici, Billy Crudup, în rolul fratelui poliţist, Frank, pivot important în existenţa sa şi în ceea ce-l defineşte ca frate şi răufăcător), altele cu apariţii sporadice, precum e personajul Milei Kunis şi alţi gangsteri, posesori de ponturi şi de fidelitate, un tată muribund şi emotiv (James Caan), o fostă nevastă  psihotică, dependentă de droguri şi prostituţie (Marion Cotillard), un ex-deţinut poreclit, mai mult decît sugestiv, Scarfo, tulburător al unei proaspete linişti domestice. Potenţialul unor jafuri "sigure", trecutul încărcat cu fapte similare îl fac să pună imperturbabil, iarăşi, mîna pe armă.

Totuşi, citit într-o cheie potrivită, care face cinste, odată cu interpretările voit simpliste, lipsite de ordinara carismă (la pachet cu ritmul lent, apăsat şi previzibilitatea scenaristică), asumate din cap pînă în coadă, Blood Ties e o porţie redutabilă de cinema clasic, care pare să vină astăzi direct din deceniul şapte. Un film pe care Jean-Pierre Melville, pe bună dreptate, l-ar fi apreciat!

Regia: Guillaume Canet Cu: Clive Owen, Billy Crudup, Marion Cotillard, Mila Kunis, James Caan

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus