august 2014
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2014
Ideo Ideis e un festival de teatru tânăr. Asta ca să spun ce scrie pe "cartea de vizită" a festivalului. Pe aceeaşi carte de vizită, se mai spune că întâmplările celor 9 zile de festival de la Alexandria sunt un proces de educaţie alternativă, pentru liceeni, prin teatru. Dincolo de descrierile absolut necesare explicării fenomenului de la Alexandria, ceea ce se petrece aici e o minune prin simplul fapt că se petrece. Un oraş aproape uitat de lume reînvaţă să înţeleagă şi să trăiască prin cultură, mii de copii din toată ţara au trecut prin altelierele de teatru tânăr şi măiestrie, zeci de artişti s-au perindat prin Alexandria din timpul festivalului, contribuind la misiunea organizatorilor de a oferi un alt fel de educaţie: prin bun simţ şi pasiune.

Mai presus decât toate acestea, spectacolele de teatru tânăr, pregătite de liceenii componenţi ai trupelor selectate în festival, sunt adevărate mici minuni, oricare dintre aceste spectacole putând fi jucate oricând, pe orice scenă a ţării.

Totuşi, una dintre aceste trupe s-a delimitat decisiv de tot ceea ce văd eu aici din 2011 încoace: 5 nuanţe de negru al trupei DOMINO, din Râmnicu Vâlcea. 5 poveşti despre 5 situaţii, îmbinate cu creativitate şi suflet; un spectacol menit să doboare, odată pentru totdeauna, orice ştampilă ar fi fost pusă pe "fruntea" unei trupe de liceeni. Ce-am văzut în sala Casei de Cultură din Alexandria n-a fost un spectacol făcut de amatori: pantomimă, dans, teatru coregrafic şi teatru clasic. Cei 6 băieţi (Radu Bunescu, Andrei Gîjulete, Ştefan Liţă, Theodor Gabăr, Cristian Constantin şi Sebastian Stroie - coordonaţi de actorul Alex Popescu) au fost la fel de profesionişti ca orice alt actor cu patalama, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, că a fi actor nu înseamnă a termina o facultate de teatru; că actoria e ceva ce porţi în tine, iar profesorii unei facultăţi şlefuiesc şi desăvârşesc talentul, fără a putea să-l imprime, dacă acesta nu există.
 
I-am întâlnit pe cei şapte la o scurtă poveste şi, timp de 15 minute, am povestit despre ei, dorinţele lor, "naşterea" acestui minunat spectacol şi bucuria de a juca.

 
 
Oltea Zambori: De unde aţi venit? Că am senzaţia că v-au adus nişte extratereştri, v-au lăsat la Ideo să ne uluiţi şi acum mă aştept să dispăreţi din clipă în clipă.
Ne-am format, că trupă, iarna trecută, dar ne cunoaştem de mai mult timp, de la un curs de teatru ţinut de Alex (Popescu, coordonatorul lor - n.r.) în Râmnicu Vâlcea.
 
Oltea Zambori: Păi şi de unde ştiţi voi să puneţi atâta dans într-un spectacol de teatru? Bucăţile de teatru coregrafic din spectacolul vostru sunt foarte studiate şi în niciun caz nu păr făcute de nişte tineri care nu sunt actori cu o şcoală de teatru în spate.
Alex Popescu: Ştiu că par mai tânăr decât ei, dar sunt absolvent de teatru al facultăţii din Sibiu. Tot ce ştiu despre dans ştiu de la şcoală, din orele de studiu. Am învăţat acolo că dansul trebuie să vină din tine, dacă vrei să-ţi iasă, şi asta am încercat să-i învăţ pe ei. Am încercat mai multe variante de dans pentru bucăţile din spectacol şi am ajuns împreună la forma finală.
 
Oltea Zambori: Cât de împreună lucraţi?
Radu, Andrei, Ştefan, Theo, Cristi şi Sebi: Foarte împreună. Majoritatea ideilor pornesc de la noi.
Alex: E ca la sculptură: eu le dau materialul brut, fiecare dintre ei are câte o idee şi începem să modelăm împreună. Pentru 5 nuanţe de negru am căutat muzica şi i-am rugat pe fiecare dintre ei să danseze cum o simte, aşa am reuşit să modelăm fiecare dans din spectacol. Le-am spus să arate ce simt când ascultă acele sunete. Întâi e improvizaţie, apoi setăm scheletul, după care ajungem la forma finală.
 
Oltea Zambori: (întorcându-mă spre băieţi) Totuşi, cât de mult vă lasă să interveniţi pe idee?
Alex ne e profesor, dar în primul rând ne e prieten. Avem încredere în experienţa lui, ştim că e profesionist şi ne place felul în care ne ghidează. Dacă e să ne gândim la momentele în care îi vine câte o idee, la început nu ne place deloc acea idee. După care începem să lucrăm şi să înţelegem ce vrea de la noi.
Alex: Ştiu că toţi vor să fie actori şi se pregătesc să dea la teatru. Asta înseamnă că sunt mai hotărâţi decât alţii şi îmi permit să-i biciuiesc, să fiu mai dur, atunci când e nevoie. Au libertate, dar le spun cum ar trebui să fie sau să arate ceea ce lucrăm împreună.
 
Oltea Zambori: Deci toţi vreţi să daţi la teatru?
Da. Toţi. Fără excepţie. La Cluj şi la Bucureşti.

 
 
Şase puşti cu vârste cuprinse între 17 şi 19 ani au ridicat în picioare o sală întreagă la finalul reprezentaţiei lor din cadrul festivalului Ideo Ideis, 2014. Cu ochii în lacrimi, cu zâmbete sincere, cu pasiunea traversându-le corpul, ne-au uimit şi ne-au bucurat pe toţi. La finalul poveştii cu ei le-am spus atât: "vă rog să încercaţi să arătaţi munca voastră cât mai multor oameni; dacă ceva e sigur despre acest spectacol, asta e: trebuie văzut!"
 
Foto: Radu Bădoiu

Descarcă programul festivalului Ideo Ideis, 2014 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus