Beatrice Lăpădat: Care a fost primul tău rol?
Maria Dane: Primul meu rol a fost cel de inspector. Aici a trebuit să fiu personajul dur, într-un fel. Dur şi corect. I-am impus directoarei din spectacol unele lucruri în legătură cu conducerea şcolii.
B.L.: Ce a însemnat pregătirea pentru acest rol?
M.D.: Rolul mi l-a ales doamna dirigintă Paula Dobrin (n.r. profesoară de limba franceză la Şcoala nr. 3 din Alexandria). Prima oară nu am ştiut că o să ajung până aici. Doamna dirigintă ne-a pus să citim prima oară replicile şi, încet-încet, ne-a modelat. Ne-a spus cum să facem cu vocea, am gesticulat, ne-am adus şi costumele. După aceea, a venit Mircea (n.r. Postelnicu) şi ne-a instruit şi mai mult.
B.L.: Cât ţi-a luat să înveţi textul?
M.D.: Nu prea mult. Vreo două-trei zile.
B.L.: Cum te-ai descurcat cu emoţiile?
M.D.: Am avut emoţii foarte mari, şi eu, şi colegii mei. Până la urmă ne-am descurcat şi cu emoţiile.
B.L.: Şi ce ai făcut ca să le depăşeşti?
M.D.: A venit totul de la sine, nu am făcut nimic...
B.L.: Ce simţi că s-a schimbat în bine în viaţa ta de zi cu zi de când ai început teatrul?
M.D.: Viaţa mea s-a schimbat foarte mult în bine, pentru că înainte nu îmi descoperisem latura de actor. Înainte voiam să mă fac doctor, dar acum mi-am îndreptat toate forţele spre actorie. Prin teatru mi-am făcut noi prieteni, am cunoscut colegi pe care nu îi ştiam din şcoală - pentru că noi suntem din clase diferite, chiar dacă în aceeaşi şcoală. Acum suntem foarte buni prieteni şi în timpul liber.
B.L.: Eşti sigură că asta vrei să faci mereu?
M.D.: Foarte!
B.L.: Există lucruri pe care le-ai schimba în şcoala ta dacă ai fi inspector şi în viaţa reală?
M.D.: Deocamdată la şcoală n-am lucruri pe care le detest... Îmi place totul!
B.L.: Dacă ai putea să alegi chiar acum un loc din întreaga lume în care să joci, care ar fi acela?
M.D.: America! Pentru că e o ţară frumoasă, cu o limbă frumoasă, iar acolo sunt mulţi actori pricepuţi, mai ales în filme.
B.L.: Între teatru şi film, ce ai prefera acum?
M.D.: Cred că teatru! Mi-ar plăcea să joc şi în filme, dar acum îmi place teatrul.
B.L.: Cum ai vrea să fie următorul personaj pe care îl joci?
M.D.: Aş vrea tot un rol mai dur, mai corect, nu mă pricep la roluri "delicate". Să fie cineva tot ca inspectorul, să fie mai presus decât toţi. În sensul în care se impune cu uşurinţă tocmai pentru că este mai corect, mai ordonat. Rolul inspectorului m-a reprezentat 100%.
B.L.: Cum te împaci cu programul încărcat?
M.D.: A fost mai greu la început, pentru că aveam şcoala, temele, teatrul, repetiţiile... Acum e OK. Dar într-o zi obişnuită, îmi fac mai întâi temele - datoria de elev - şi apoi mă ocup de teatru.
B.L.: Matematica sau româna?
M.D.: Categoric româna!!!
B.L.: Ce ţi-ar plăcea să schimbi în oraşul tău prin intermediul teatrului?
M.D.: Aş face şi eu un festival ca Ideo Ideis şi aş chema cât mai mulţi copii care să înveţe şi ei să fie actori, să fie instruiţi în această direcţie.
B.L.: Dacă ai avea prieteni care şi-ar dori să facă teatru şi părinţii nu i-ar lăsa, ce le-ai spune părinţilor ca să le dea voie?
M.D.: Le-aş spune că teatrul este ca un fel de materie, e ceva frumos, foarte bun şi distractiv. Le-aş mai spune că fac foarte rău dacă nu-l lasă pe acel copil să se ducă la actorie, pentru că poate ei visează ceva, au intenţii greşite pentru copilul lor, iar el vrea doar să facă ce-i place.
B.L.: Ce îţi place să citeşti?
M.D.: Cărţi de aventură şi acţiune. Ultima carte pe care am citit-o se numeşte Cele trei feţe ale lunii şi acţiunea se petrece pe Lună. Este vorba despre un copil traumatizat de părinţii lui, pentru că nu îi permit să facă ce-i place şi el se opune. El vrea să-i convingă să fie lăsat să facă ce-i place şi nu prea reuşeşte. Este o poveste foarte frumoasă şi distractivă, pentru că, până la urmă, acel copil reuşeşte să facă ce îşi propune şi merge mai departe. M-a inspirat şi pe mine într-o mare măsură.
B.L.: Ce crezi că te diferenţiază cel mai mult faţă de alţi copii de vârsta ta?
M.D.: Maturitatea şi munca. Nu mă las până nu fac ce mi-am propus.
B.L.: Şi de unde crezi că vine maturitatea asta a ta?
M.D.: De la părinţi şi bunici, din educaţia de la şcoală şi din cărţile citite.
B.L.: Cum îţi imaginezi că va fi viaţa ta peste zece ani?
M.D.: Îmi propun să ajung un mare actor! Mi-ar plăcea ca atunci când vin undeva la un spectacol, să vină copiii la mine, să facem poze şi să le dau autografe. Mi-ar plăcea să fiu un star!
B.L.: Care crezi că sunt ingredientele necesare pentru a ajunge aici?
M.D.: Multă muncă, disciplină, atenţie şi concentrare.
Descarcă programul festivalului Ideo Ideis, 2014 aici..