Corpul de reacţie rapidă e o unitate de tăntălăi norocoşi, trei detectivi particulari în căutare de faimă şi bani, care se trezesc în mijlocului unui complot terorist internaţional şi, evident, "ajută" la rezolvarea lui.
Ca structură, filmul este o copie a comediilor hollywoodiene cu agenţi secreţi / poliţişti nepotriviţi pentru rol. Eroii fără voie, inocenţi şi bine intenţionaţi, se rostogolesc dintr-o situaţie periculoasă într-alta, reuşind mereu să-şi repare erorile stupide prin alte erori stupide. În conţinut însă, înlănţuirea de întâmplări amuzante, filmul se îndepărtează cât poate de mult de cărările bătute ale subgenului parodiei cu spioni şi se raportează mai degrabă la original.
Regula de bază care străbate scenariul e reducerea la absurd a tropilor genului clasic şi găsirea celor mai inovative modalităţi de a submina aceste locuri comune. Astfel, antagonistul diabolic cu planuri de a răsturna lumea e doar un om obişnuit, care a câştigat la loto şi investeşte în tot felul de afaceri, printre care şi cea mai puternică bombă nucleară construită vreodată. Şeful spionilor de la MI6 e un tip de modă veche care-şi umezeşte degetele atunci când răsfoieşte holograme cu poze de terorişti şi informaţii tehnice despre bombe. Asasinul plătit e un inept care-şi asamblează greşit puşca şi foloseşte aceeaşi fereastră la comun cu alţi asasini plătiţi.
De cele mai multe ori tropii sunt răsturnaţi într-o direcţie a particularităţilor bulgăreşti (balcanice şi sud-est europene). Între două urmăriri prin bazarul din Istanbul, spionul bulgar de etnie rromă aranjează prin telefon cu nevasta câţi porci să fie tăiaţi pentru nunta fiului lui, Rambo. Atunci când un răufăcător pe cale să detoneze bomba este scos din joc de un submarin rusesc, care fusese luat pe sus de un uragan, prima reacţie a spionului este de a contempla cantitatea imensă de fier vechi. Atât băieţii buni cât şi băieţii răi sunt permanent preocupaţi să nu folosească taxi-ul pentru că e foarte scump.
Mediul social şi economic din Bulgaria este mereu prezent, un substrat amuzant, care trece foarte uşor graniţele din regiune: de la preţurile calculate în euro, obsesia televizoarelor imense plătite în rate şi a accesării fondurilor europene, la zgârcenia detectivilor particulari care ajung să păzească piţipoance în mall-uri şi să-şi transforme microbuzul (trop clasic al tuturor filmelor cu spioni) în maşină de transport persoane.
Cele mai amuzante gag-uri sunt cele în care filmul parodiază parodiile. În filmul cu spioni clasic există întotdeauna un moment în care eroul trebuie să rechiziţioneze o maşină / motocicletă / avion etc., în numele binelui planetar. În parodiile cu spioni, tehnologia este inversată şi eroul scapă de pericol, sau se îndreaptă spre el, pe o bicicletă de copii, eventual într-o culoare care să-i submineze masculinitatea. În Corpul de reacţie rapidă 2 este exact o astfel de scenă doar că, imediat ce începe să pedaleze pe bicicleta roz, personajul se izbeşte de un coş de gunoi, aterizează violent şi se preface că e rănit. Răufăcătorul, de fapt un pacifist care s-a apucat de făcut bombe pentru că cercetătorii sunt plătiţi prost în Bulgaria ca şi în România, e gata să-l ajute.
Divan-ul 2014 debutează cu o comedie fără vreo pretenţie de a dezvălui ceva major despre lume şi viaţă. Şi totuşi, văzut la un festival pe malul celălalt al Dunării, "cel mai de succes film bulgăresc al anului" dezvăluie ceva despre cum se poate face cu buget mic, o comedie de calitate pentru publicul mare.