...Uber Alles - Decalogul după Hess

Cazul Hess, a celui ce a refuzat să-şi recunoască vina şi s-a sinucis în condiţii suspecte în închisoare, este personificarea butadei "Drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii". Rudolf Hess, criminalul de război, judecat la Nurenberg şi condamnat la închisoare pe viaţă, se crede că a ţinut la Spandau un jurnal pe care nu l-a găsit nimeni, niciodată. Alina Nelega îl imaginează în termenii unei confesiuni, structurate după treptele decalogul creştin. Alăturarea între confesiune şi decalog aşează personajul în câmpul tensiunilor de esenţă tragică, între mărturisire vinovată şi lege morală clamată. În termenii psihanalizei, conştientul îşi justifică conţinutul vinovat prin recurs la marile paradigme ale filosofiei moderne: moartea lui Dumnezeu, supraomul, Germania - naţiunea aleasă. Trădarea e cauza tuturor falimentelor morale ale secolului XX, spune Hess: Dumnezeu şi-a trădat creatura, murind. Europa a preacurvit cu naţiunile duşmane. Evreii au furat. Germanii şi-au făcut chip cioplit!

Hess a devenit spectacol în 2003, produs de Teatrul Ariel din Târgu Mureş, programul Underground şi Fundaţia Dramafest. A fost jucat cu succes nu doar la Târgu-Mureş ci şi la Bucureşti în Off-ul Festivalului Naţional de Teatru, iar în finalul lui februarie 2004 la Cluj. Regizorul Gavril Cadariu mizează totul pe text şi câştigă. Nicu Mihoc face un frisonant Hess, uman, frământat, chinuit de răul care îl locuieşte. Din când în când Dumnezeu îl mustră. Atunci îngerul său negru invocă Deutschland Uber Alles. Imnul acoperă din nou timidele proteste ale supraeului cu argumente de tipul: ţara care i-a dat lumii pe Goethe şi Beethoven nu poate greşi. Deşi aceeaşi ţară a luat milioane de vieţi în numele unei ordini pe care nici Hess nu pare să o mai înţeleagă. Spectacolul reuşeşte să surprindă acest fragil echilibru între certitudine carteziană şi îndoială existenţială care dă valoare dramatică textului Alinei Nelega. Regia secondează discret textul, lasă actorul faţă în faţă doar cu cuvântul, cel ziditor de spectacol.

Povestea acestui destin citită în mărturisirile ultimei cine dinaintea sinuciderii ne dovedeşte că răul coexistă cu binele, că cele mai oneste intenţii sunt uşor de deturnat, iar contextul defineşte gestul. Trăim un timp al violenţelor, răul e în primul rând în noi şi ameninţă să ne ia în stăpânire, pare să ne spună destinul lui Hess. De aceea nu ştiu dacă lecţiile istoriei ne învaţă vreodată ceva. Secolul XX abundă în aceleaşi erori, justificate de alte ideologii. În Suedia neonaziştii strâng semnături pentru candidatura lui Hess la Premiul Nobel pentru Pace. Confirmă post mortem că răul e congenital naturii umane. Post festum.