Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Articole diverse

Rock'n roll, baby, dar nu în grabă! - Concert Direcţia 5


iconcert.ro, noiembrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Nu ştiu în care direcţie v-aţi îndreptat voi paşii de Halloween, cert e că 4.000 de oameni au spus nu tradiţiilor americane şi au ales provocarea Rock'n roll, baby!, alături de Direcţia 5, la Sala Palatului. Dacă ar fi să vă rezum spectacolul într-o sută de cuvinte, aşa cum mi se cere la orice lucrare pentru şcoală, v-aş da următoarele repere: cinci băieţi au cântat şi au tot cântat pe o scenă. La un moment dat a apărut o zână, pe numele ei, Lidia Buble (solista care a rupt topurile cu melodia Noi simţim la fel) şi le-a ţinut de urât. Desculţă. Fata cu voce fenomenală şi membrii formaţiei au făcut echipă pe parcursul a patru melodii şi punct. Cam asta a fost în mare! Jocul de lumini a fost plictisitor, fără vreun efect special, ba pe alocuri a mai dat-o şi în kitsch, atunci când pe cele două plasme din dreapta şi stânga scenei rulau râuri de inimioare, de exemplu. Total neinspirat moment, dacă e să ne gândim că până la Valentine's Day mai sunt trei luni şi jumătate.
 
Dacă ar fi să întrebi pe mine cu ce aş asocia concertul lor, răspunsul ar fi simplu: cu un preludiu. Adică e ca şi cum un tip bine ar invita o domnişoară în oraş, ar seduce-o cu versuri, ("Ai apărut ca un înger"), ar complimenta-o că "o fată ca ea" merită o iubire scrisă-n stele, i-ar răscoli inima ("Pentru frumuseţe, pentru tinereţe, / Îţi mulţumesc"), i-ar gâdila şarmul feminin, i-ar pupa mâinile, ar săruta-o după ceafă, i s-ar arăta disponibil pentru o poveste în doi ("Tot ce vrei poţi să ai,/ Numai pentru tine, sunt de partea ta"). La un moment dat, ar scoate o Kamasutra dintr-o mapă, cu ajutorul căreia i-ar teoretiza de ce poziţia lotus e mai tare decât una joystick. Şi atât, nimic mai mult. După ce ar copleşi-o cu atenţie, ar pleca-dus ("Cu ochii-n ceaţă / Trecem prin viaţă/ Indiferenţi"). Cam aşa s-au retras şi băieţii de la Direcţia 5 de pe scenă la orele 22:20: în trombă şi fără vreun bis.
 
De ce în public la Direcţia 5, şi nu costumată într-un dovleac la o petrecere de Halloween?
 
Acestea fiind scrise, de ce a meritat totuşi să fiu acolo şi nu costumată într-un dovleac, pierdută printre vrăjitoare şi vampiri într-o tavernă de la periferia Bucureştilor?
 
Pentru că spectacolul celor de la Direcţia 5 a fost unul care a meritat până la urmă: băieţii au reamintit publicului vechile melodii, Toni Şeicărescu a întreţinut dialogul cu cei din sală întocmai ca un MC profesionist, iar artiştii au cântat şi două şlagăre de pe noul album, Şi, până la urmă, ştiţi voi, nu oricine vrea ceva hard, o partidă dezlănţuită de orice constrângere, gen Rammmstein. Un preludiu poate fi chiar mai interesant şi mai de efect, zic eu.
 
În deschiderea concertului Rock'n roll, baby!a cântat Trupa Coco, iar apariţia pe scenă a celor de la Direcţia 5 a avut loc la 20:30, cu melodia Mai e ceva neimportant şi un Cristi Enache, îmbrăcat în pantaloni şi geacă de piele, cu ochelari de soare, cocoţat undeva în partea de sus a scenei. Abia după prima piesă, artistul şi-a salutat publicul. La început, colegul de trupă, bassistul Marian Ionescu, stătea aproape inert în partea stângă a scenei. Cu blugi peticiţi, părul netuns de câteva luni şi un aer boem, Ionescu părea, cel puţin la început, un copil rebel şi neînţeles. Atmosfera s-a mai destins la Polul Nord, Polul Sud, când pe cele două plasme paralele au început să ruleze imagini cu o mare învolburată. Enache a reuşit să-şi mobilizeze spectatorii şi să cânte alături de ei, ajutat în repetate rânduri de Toni. Un moment de sharing a fost cel în care artistul a îndreptat microfonul spre public, invitându-l să-i fie alături. Cu toate astea, scena a fost mai degrabă a chitaristului Nicu Damalan care a ţopăit, a făcut acrobaţii cu instrumentul, a debordat de energie, întocmai ca un copil care-şi redescoperă jucăria preferată.
 
La melodia Îţi mulţumesc, Enache şi-a dat jos geaca şi ochelarii, rămânând într-un tricou negru. Pe cele două plasme au început să ruleze imagini din public, iar cei din sală au cântat alături de idolii lor. "Un cântec cu versuri superbe, ascultaţi-le atent!", a fost îndemnul adresat spectatorilor la melodia De ce iubim. Relaţia cu publicul a fost animată de fiecare dată de Toni Şeicărescu, mai tonic ca niciodată, şi cu o voce care te făcea de multe ori să te întrebi dacă ai nimerit la un concert pop-rock sau la Operă.
 
Apariţia divei desculţă pe scenă
 
La Forever Love, alături de băieţi a venit pe scenă Lidia Buble, cea despre care Marian Ionescu a afirmat nu o dată că "va fi prima voce feminină din muzica rock acceptată de public". Cu buclele blonde în vânt şi o rochiţă din tul alb-albăstruie, cântăreaţa a reuşit să-şi cucerească publicul după numai o melodie, după care s-a retras, pentru a reveni pe scenă la ultimele melodii. Auzindu-l pe Cristi Enache cântând "O fată ca ea merita toată preţuirea ta, O fată ca ea nu găseşti altundeva", ai fi putut avea impresia că e un reproş drăgăstos de la un frate mai mare, care ştie el ce ştie, printre care faptul că dragostea adevărată nu-ţi dă târcoale de prea multe ori în viaţa asta.
 
Publicul a fost predominant alcătuit din oameni tineri, până în 35 de ani: foarte multe cupluri de îndrăgostiţi care s-au sărutat pe melodii ca Povestea noastră, Seducţie, Am nevoie de tine, Emoţie, dar şi foarte multe mămici venite cu copiii la concert, în timp ce soţii erau cel mai probabil acasă sau pe stadion, uitându-se la meciul Steaua-Dinamo, desfăşurat în acelaşi timp.
 
Eu una am stat între un cuplu de amorezi iubăreţi, dacă ar fi să mă iau după gesturile tandre manifestate în public - ea a stat mai mult în braţele lui şi l-a pupat fără încetare (Cum o fi rezistat?!) - şi o femeie la vreo 35 de ani, singură, îmbrăcată precum o profesoară britanică, machiată fără reproş, posesoarea unui bob asimetric impecabil şi parfumată rafinat. Mi s-a părut chiar amuzant contrastul, dar până la urmă aspectul în sine mă face să îmi dau seama că Direcţia 5 au melodii în care oricine care "iubeşte, suferă, visează, greşeşte, uită" (precum sună şi versurile melodiei De ce iubim) se regăseşte. Că din orice, cu final fericit sau nu, rămâne o poveste care a legat doi oameni, ca apoi ea să fie dezlegată de cine ştie ce ironii şi imaturităţi. Şi că în urmă rămâne un amestec de amintire, nostalgie şi regrete, pe care o piesă ca Emoţie reuşeşte să le exprime într-un mod atât de simplu: "Recunosc că încă te mai aştept,/ Aştept cu tremur în piept/ Emoţia". Momentul interpretării melodiei a fost unul magistral, mai ales că publicul a fost scăldat într-o baie de lumini roşii, în timp ce Cristi şi Toni păreau că realizează o disecţie pe o inimă încă pulsândă. Direct în faţa publicului.
 
Ce coşmaruri are Direcţia 5 înainte de orice concert
 
Lidia s-a alăturat din nou băieţilor pe scenă la finalul spectacolului, pentru a cânta împreună piese ca Forever Love, Don't go, Mai e ceva neimportant, "O să vă dezvălui un secret: Lidia e desculţă! O să încerc să fac câţiva paşi de dans, sper să nu o calc", a spus Enache publicului. După tachinările lui Marian Ionescu, zâna bălaie şi zulufată de numai 20 de ani a început să plângă. Şi nu pentru că ar fi fost afectată de remarcile lui - că momentan cântă pentru un public de 14-15 ani - ci pentru că nu a visat că ar putea cânta vreodată alături de legendarii de la Direcţia 5, în faţa a 4.000 de oameni, pe scena Sălii Palatului. Tot Ionescu a continuat seria dezvăluirilor la ceas de seară şi le-a mărturisit spectatorilor că, înaintea oricărui spectacol, trupa are un "coşmar" - "că venim aici şi că jumătate din parter e gol". Cert e că realitatea poate pune la colţ orice temere, căci sala în care cei de la Direcţia 5 au susţinut Rock'n roll, baby! pe 31 octombrie 2014 a fost arhiplină.
 
Şi până la urmă, dacă trupa a creat atmosfera unui preludiu de excepţie pe scena Sălii Palatului, îndrăgostiţilor din public nu le-a revenit decât misiunea de a continua acasă provocarea lansată.



 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Spacer Spacer