Un public amestecat care îi transformă fiecare tentativă de spectacol într-un concert sold-out, regulă care a fost confirmată şi de fanii români. Un auditoriu din care fac parte şi mulţi, neaşteptat de mulţi copii, pe care nu îi poţi minţi nicicum, ei te plac foarte mult sau deloc, fără nuanţe intermediare.
42 de minute: veni, video, vici!
Şase melodii, un bis, acompaniament format din trei instrumentişti - doi chitarişti şi un toboşar -, Delia în deschidere, 42 de minute: cam asta ar fi sinteza unui recital aşteptat de peste 8.000 de români, dacă e să ne gândim că artista a susţinut pe scena Sălii Palatului două consecutive, pe 7 decembrie 2014.
"Şi atunci a meritat să dai 100, 200 sau chiar 300 de lei pe o oră fără un sfert de muzică de calitate?", te poţi întreba tu, cel de acasă, care asculţi S.O.S. şi Dernière danse la radio. Cu siguranţă, da. Nu în fiecare zi poţi vedea live o Amélie talentată, visătoare (cum altfel?!) şi candidă într-un peisaj musical unde toate feţele, machiate atent şi cu mult fard, par toate la fel.
Indila s-a prezentat în faţa publicului român întocmai ca o şcolăriţă ieşită de pe porţile liceului: cu părul vâlvoi, cu o fustă gri de tip uniformă, fără fard, fără paiete, fără sclipici şi figuri. Nici măcar cu vreo coregrafie ingenioasă. A fost naturală, spontană, emotivă, nefiresc de comună pentru o vedetă, locală, naţională sau internaţională, nici că mai contează. Judecând la rece, poate tocmai de asta, exceptând partea cu talentul, e şi atât de iubită.
Spectacolul de la Bucureşti a început cu Dernière danse, după un salut adresat publicului roman într-o engleză franţuzită, pe care a recunoscut la un moment dat că nu o ştie prea bine ("I'm not so good in English!", a recunoscut Indila, întocmai ca un copil prins de învăţătoare cu lecţia neînvăţată). "Bună, visătorilor, mă bucur să vă văd aici!", le-a spus artista celor prezenţi.
După melodiile Love Story şi Run Run, "un cântec despre fericirea care stă în lucruri mărunte", parizianca i-a mulţumit încă o dată publicului şi l-a întrebat dacă se simte bine ("It's ok for you?").
Avea să o facă pe întreaga durata a spectacolului. Dili dili ja, un mix al mai multor melodii cântate înainte de cunoaşte notorietate, ne-a arătat o Indilă care are capacitatea de a se transfigura pe parcursul unei singure piese dintr-o artistă hindi, de Bollywood, într-una care-şi poate modula vocea pe cele mai încurcate triluri de origine africană. Cântecul, o compoziţie cu influenţe multietnice, hindi şi africane, a fost apreciat de cei din sală şi recompensat cu multe aplauze.
Secunda care a făcut diferenţa
Înainte de interpretarea celei de-a cincea melodii, artista a făcut o pauză. "Vreau să simt vibe-ul vostru timp de câteva secunde!", şi-a motivat ea gestul. Momentul de linişte a fost tulburat de vocea piţigăiată a unui copil din sală care i-a strigat numele. "Este exact secunda de care aveam nevoie!", a mărturisit Indila, vizibil emoţionată.
După Tourner dans le vide, scena a rămas doar celor trei instrumentişti şi DJ-ului, pentru ca după câteva minute artista să revină cu steagul României în braţe. "Je t'aime, la Roumanie!" a fost declaraţia de dragoste a Indilei înainte de piesa de rezistenţă a show-ului, S.O.S., cântată împreună cu cei din sală. La bis, cântăreaţa a reluat Dernière danse, pentru ca la final să îşi prezinte şi trupa. După concert, zeci de copii adunaţi la marginea scenei, aşteptau nerăbdători să-i ia un autograf franţuzoaicei.
În loc de trei puncte de suspensie
Reprezentaţia Indilei nu a durat nici o oră, dar nu a revoltat pe nimeni, căci atât cât a fost, a fost neaşteptat de proaspătă şi simplă. Da, poate cântăreaţa pariziană nu are dezinvoltura Najouei Belyzel, nici senzualismul à la française promovat de Patricia Kaas. Nu e măritată cu un fost preşedinte, precum compatrioata Carla Bruni, şi nici nu e vreo descendentă directă de-a lui Edith Piaf, cu a cărei voce e comparată adeseori de criticii muzicali. Nici nu a participat la Eurovision, deşi i s-a propus.
Cu toate astea, Abramburica visătoare şi candidă venită parcă dintr-o peliculă de tipul Jeux d'enfants are capacitatea aia de care se miră unii şi alţii când văd că un Casanova se logodeşte cu o oarecare într-un interval de timp foarte scurt. "Pe ăsta l-a făcut de s-a îndrăgostit de ea după nici o lună... Nici nu şi-a dat seama!". Tot aşa, nici noi aproape că nu am conştientizat cum de Indila cea cu vino-ncoa' ("je ne sais qoui", pe limba ei) ne-a cucerit cu numai câteva melodii. Iremediabil şi definitiv, aş zice.