Un titlu mai greu de pronunţat nici că se putea! În orice caz, cel mai ciudat din actuala ediţie a Festivalului Comedy Cluj, 2014. Nu ştiu cum se descurcă islandezii înşişi. În trailerul făcut de nemţi, sunt puse mai multe persoane să citească acest cuvânt imposibil, toponim desemnând un munte: Eyjafjallajökull. Fiecare îl citeşte altfel şi în final toţi izbucnesc în râs. E semn că introducerea în comedie s-a făcut? Să-l fi ales Alexandre Coffre intenţionat, pentru a deruta, pentru a provoca râsul din primul contact cu filmul său? Poate. Mai ştii? Totuşi, pentru a evita stâlcirile rizibile, filmul circulă cu al doilea titlu, mult mai simplu: Vulcanul.
Dar erupţia vulcanului cu pricina, din Islanda anului 2010, e doar un pretex de la care porneşte scenariul lui Laurent Zeitoun. Din cauza fumului răspândit în atmosferă atunci deasupra Europei occidentale (să ne amintim), multe rute aeriene au fost anulate. Printre ele şi avionul în care se îmbarcă doi francezi (soţ - soţie, dar divorţaţi şi fără să întrevadă că merg cu aceeaşi cursă) pentru a ajunge în Grecia la nunta fiicei lor. Ex-soţia declară unei pasagere, arătându-i o fotografie de familie, că tatăl fiicei sale e mort şi, după câteva clipe, "mortul" apare în carne şi oase lângă ea. Dispreţul dintre foştii soţi e reciproc, dar iată că cei doi se trezesc faţă în faţă în avionul rămas la sol. Pentru a ajunge la timp la nunta din Grecia trebuie să apeleze la alt mijloc de transport: un autocar, o maşină, orice. De aici începe lanţul de peripeţii comice, unele dintre ele căutate cu lumânarea, dar amuzante.
Alain, ex-soţul interpretat de Dany Boon, vrea să scape cu orice chip de fosta soţie, Valérie, interpretată de simpatica şi vorbăreaţa Valérie Bonneton. Evident că nu reuşeşte şi, forţaţi de împrejurări, vor călători împreună (cu maşina, pe jos, cu avionul) până la destinaţie, deşi se detestă în gura mare după divorţ şi se ceartă cu înverşunare tot timpul. Ei se iubesc de fapt, în ciuda diferenţelor ce-i separă.
În anii '90, cei doi actori au format un cuplu artistic într-un show TV. Comicăriile lor sunt exploatate cu asupra de măsură în film, al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Alexandre Coffre, după Un pure affaire. Cuplul divorţaţilor e simpatic, antrenând în secvenţe-surpriză personajele întâlnite în cale. Cea cu Ezéchiel (Denis Ménochet), preotul bizar din rolota-biserică, frizează absurdul cu extensie în comic noir, dar aventura comică nu ţine cont de credibilitatea întâmplărilor, ci de perpetuarea cascadelor de râs. Vulcanul e un road movie plin de culoare, de altfel. Tandemul gălăgios dobândeşte atributul de "cuplu vulcanic", manifestându-se ca atare într-o erupţie de situaţii comice derulate cu repeziciune. Presa franceză n-a ezitat să aplice peliculei eticheta de "film fizic", adică marcat de mişcare şi permanent duel verbal. Mai mult decât atât, realizatorii filmului apelează la elemente excentrice, copiate din filmele de serie americane, construind gaguri ieftine trase pe bandă rulantă: maşina făcută ţăndări pe autostradă, căzătură din prici, biserica pe roţi distrusă, Alain străpuns sub claviculă de o săgeată este bine mersi, başca mai conduce şi avionul ca să scape de poliţişti. Când ajung în Albania, are loc acest schimb de replici: "- Ăştia-s români? -Nu. Sunt albanezi, dar e acelaşi lucru." Percepţia lor despre noi şi despre locul nostru în Europa e scuipată la repezeală, fără fasoane, fără mănuşi de protecţie.
Subiectul subţire, fluid şi incredibil, dar comercial, e complinit de jocul actorilor. Pentru Valérie Bonneton şi Dany Boon, filmul lui Alexandre Coffre e un bun prilej de afirmare a potenţialului lor actoricesc. Ei fac totul pentru a-şi căştiga spectatorii de partea lor. Şi-i căştigă pe cei mai mulţi dintre ei.
Ca să revenim la vulcanul care a declanşat această aventură comică, trebuie să admitem că în Islanda cutremurele pricinuite de vulcani activi cu nume la fel de ciudate continuă. Ca şi cutremurele ivite în viaţa de cuplu. Dacă ştii să treci cu umor peste ele e bine. Asta ar fi una din sugestiile filmului.