Acestea fiind zise, Monsters Night din cadrul festivalului NexT, 2015, e o noapte care n-ar trebui ratată sub nicio formă. Căci, pe lângă cele mai sus menţionate, e de asemenea interesant de observat modul în care un regizor reuşeşte să introducă fiorul specific genului în secvenţe condensate. Senzaţia e de scurt şi intens.
Iată filmele.
Ghost Light (r. PJ Germain) - Scenariul tipic în care doi oameni - în cazul acesta un tată şi băiatul său dependent de droguri - rămân fără benzină în mijlocul unui pustiu noaptea. De nicăieri va apărea un restaurant unde se serveşte o plăcintă de mere care, pe modelul narcotic, echivalează cu intrarea într-o altă lume. Băiatul învârte în gol un cub Rubik. Interesantă este şi figura feminină pe care Germain o aduce aici.
Who Is In The Fridge? (r. Philippe Lamensch) - E un film-joc cu multe cadre împrumutate din epoca de aur a Hollywoodului. Subtitlul este Lovestory. El merge la un spital pentru boli mentale să îşi ia soţia acasă pentru un weekend. Ea este internată pentru că se crede filmată. Culmea e că ea chiar este. Dar în realitate, nu în film. Deci în lumea filmului, e nebună. Se realizează un joc frumos de perspective, de marcare a graniţelor dintre film şi realitate. Aflăm şi cine e în frigider într-o notă de umor negru. Şi mai aflăm că nebunia e molipsitoare. Sau luciditatea, în fine.
A Dark Night At The Wrong House (r. Tyler Meyer) - Un foarte-scurt metraj despre cât de ameţiţi pot fi monştri şi despre cum confuzia inversează rolurile dintre atacator şi victimă. Cu umor.
I Am Monster (r. Shannon Lark, Lori Bowen) - Dacă libidoul lui Vivienne a dus-o departe de multe ori, acum are un nou fetiş - necrofilia. Cel mai mult îi place morga din Los Angeles. Însă lucrurile iau o întorsătură dubioasă când, în explorările ei, următorul partener se dovedeşte a fi un cadavru cu personalitate.
12th Assistant Deacon (r. Jae-hyun Jang) - Vechea temă a exorcizării e repusă în scenă prin acest scurt-metraj coreean. Părintele Kim şi discipolul Choi vizitează o tânără în spital pentru a efectua ritualul. Acesta va fi pretextul pentru luptele interioare pe care fiecare personaj trebuie să le poarte, fie că e pregătit, fie că nu - Always fear the darkness within, but never run from it.
Undead Woman (r. Shanti Masud) - Încă de la început, filmul aduce aminte de prea-discutatul cult al soarelui, dar şi de cunoscutele mituri în care o femeie se îndrăgosteşte pasional, uman de soare. Iar aici, dezamăgită de lumea cotidiană, protagonista se abandonează în adoraţia solară. Pentru a seduce, dansează neobosită în faţa unui soare care rămâne impasibil până apune. Odată cu căderea nopţii însă, dansul se va transforma într-unul al invocării şi al metamorfozării.
Lumina firavă (r. Florina Dumitrache) - E o atmosferă tensionată. Încă din începutul filmului, fiorul se simte prin gol - absentul care potenţează încărcătura. N-a mai rămas nimic, îi spune el, Nimic, îi răspunde ea. Într-un mic apartament, un cuplu aşteaptă sfârşitul lumii în timp ce luminile din jurul lor se sting şi se aprind. La urma urmei, se pare că apocalipsele zombie au prins şi România din urmă. Sau invers.