Odată ca niciodată, a existat un loc în care poveştile pentru oameni mici şi mari îşi dădeau întâlnire timp de o săptămână întreagă, trăind în armonie şi seninătate ca nicăieri altundeva. Locul acela încă există, în Alba Iulia, la festivalul Poveşti, care a împlinit anul acesta zece ani - vă spun sigur, fiindcă am fost şi am văzut. Chiar ieri (2 octombrie 2015) a fost prima zi. Să vă povestesc:
Dimineaţa ne-a chemat voios la Casa de Cultură a Studenţilor, unde zeci de copii aşteptau cu nerăbdare să prindă viaţă pe scenă unul dintre cele mai îndrăgite basme ale lui Hans Christian Andersen: Mica Sirenă, în regia lui Daniel Stanciu. Spectacolul, extrem de colorat, este o îmbinare între actorie, mânuirea păpuşii, musical şi animaţie digitală, oferindu-le copiilor o experienţă teatrală plină de surprize. Cei mici sunt atât de furaţi de ceea ce se întâmplă în spaţiul scenic, încât ajung să exclame uneori lucururi ca: "Uite, mami, s-a inundat scena!" sau să-şi pună zeci de întrebări referitoare la desfăşurarea acţiunii. La nivel muzical şi vizual, montarea lui Daniel Stanciu câştigă zâmbetele şi încântarea micilor spectatori. Totuşi, m-aş bucura să văd şi o regândire la nivel discursiv a reprezentaţiilor pentru copii, în general, fiindcă un limbaj greoi, artificial, îi poate distanţa de mesajul spectacolului, care riscă astfel să rămână o simplă paradă scenografică.
Amiaza s-a apropiat cu paşi repezi, anunţând începutul conferinţei Pascal Bruckner - Inspiraţie pentru regizori de teatru şi film, moderată de regizoarea Chris Simion. Din păcate însă, din cauza unor probleme de sănătate, autorul francez nu a putut fi prezent la eveniment. Şi, ca să vă ofer şi un detaliu de culise, n-am putut să ajung nici eu, fiindcă oraşul a avut grijă să mă prindă în plasă. Va să zică, m-am rătăcit, iar pe când am ajuns la Universitatea "1 decembrie 1918", conferinţa se terminase deja. Cu puţin noroc însă, am reuşit să prind iar firul poveştilor la spectacolul lectură Paradoxul iubirii, desfăşurat la Castelul Kemény Sâncrai.
Spectacolul are la bază textul lui Pascal Bruckner, dramatizat şi regizat de Chris Simion, în interpretarea artiştilor Ioana Bogăţan, Maia Morgenstern, Laura Orian şi Marian Râlea, şi vorbeşte despre diferitele paradoxuri de care se ciocneşte omul în drumul său spre iubire şi libertate. De aici pornesc o grămadă de întrebări referitoare la temeri, la vindecarea de acestea, la despărţire, la iubire şi consecinţele acesteia şi, implicit, o mulţime de posibile definiţii / concluzii, toate conţinând dramul lor de adevăr. Interpretarea, trecând de la hazliu la emoţionant, de la joaca de-a medicul şi pacienţii, la discursul omului despre sine şi lumea din jur, stârneşte în public zâmbete admirative şi aplauze.
Cam atât pe ziua de azi.
Am încălecat pe-o şa
Şi v-am spus povestea mea!
Mâine iau dintr-un butoi
Povestiri din Ziua Doi.