Suplimentul de cultură / septembrie 2005
Charlie and the Chocolate Factory
Dacă există azi un cineast care să-şi merite titulatura de mare maestru al fanteziei, acela e cu siguranţă Tim Burton. Filmele lui sînt construite pe structura basmului, cu ingrediente pe care a şaptea artă trebuia să fie suficient de evoluată ca să le poată produce. Filmele lui Tim Burton prind la un public foarte amestecat ca vîrstă, pregătire, expectaţii. Motivul ar fi că acestea "lucrează" la glanda intimă a sensibilităţii (mă feresc ca de nu ştiu ce să spun că se adresează "copilului din noi"). Burton a împlinit pe 25 august 47 de ani. Recent, Big fish a avut premiera pe HBO România, iar cel mai nou film al său, Charlie and the chocolate factory, se lăfăie pe ecranele cinematografelor.

Tim Burton nu trebuie consumat cu linguriţa. Nu ţi se apleacă niciodată de la el. Filmele lui nu au dulceaţa căznită a altora, pe care o miroşi din start - e din pricina zaharinei. La Burton, filmele sînt poveşti cu personaje ieşite din comun (gemene cu acelaşi trunchi, pitici, oameni cu mîini de foarfece, călăreţi fără cap, dar şi oameni simpli care merg pe drumul lor), poveşti ce se petrec în locuri extraordinare, pline de fum, în castele cu aură gotică, în case din care cazi, ieşind pe uşă, în altă realitate. Dincolo de sensibilitatea lor, filmele lui Burton au un umor inteligent şi trăsnit, chiar dacă e mai întunecat decît ne-au obişnuit cineaştii din pluton. Moş Crăciun e răpit, iar Crăciunul ar putea fi înlocuit cu Halloween-ul (The Nightmare Before Christmas, desen animat produs de Burton). Pe urmă, regizorul ne spulberă angoasele cu un duş vesel. De exemplu, fantomele din Beetle Juice sînt desacralizate şi făcute simpatice. Cred că dacă ar fi să pun un "ceva" generic tematicii lui, aş spune că încearcă să ne facă să vedem că şi ciudaţii, excluşii, neobişnuiţii pot fi asimilaţi dacă iubirea (ca termen neînchipuit de generic) e suficient de amplă ca să-i cuprindă. Că există o infinitate de lumi paralele celei prozaice în care trăim, lumi care coexistă cu ea şi care n-o deranjează cu nimic. Dar ele ne pot ajuta să evoluăm cît mai fluent şi mai frumos, astfel încît să nu ne zgîriem coatele printre prejudecăţi şi judecăţi "de bun-simţ".

Dacă în Big Fish Burton izbutea să îmbine perfect o poveste terre-à-terre, cea a tatălui muribund care trebuie să facă pace cu fiul rebel, cu o a doua poveste, ieşită din imaginaţia tatălui şi care era viaţa lui înflorită şi adăugită, în Charlie şi fabrica de ciocolată, regizorul adaptează cunoscutul roman al lui Road Dahl, rezumîndu-se la povestea lineară a acestuia. Este vorba aşadar despre istoria băieţelului Charlie, care provine dintr-o familie săracă şi care e ajutat de şansă să viziteze, alături de alţi copii, traşi şi ei la sorţi, celebra fabrică a lui Willy Wonka, un gigant întunecat care ascunde însă promisiuni neînchipuite. Mesajul e din nou simplu: la aceste rezerve de imaginaţie, la aceste lumi paralele - construite din rîuri de ciocolată, copaci, iarbă şi tot felul de lucruri care se mănîncă - are acces chiar şi cineva neajutat teoretic de soartă. Ele sînt la îndemînă, dar singura cerinţă pentru a intra în posesia lor, aşa cum lui Charlie patronul vrea să-i ofere la sfîrşit cheia fabricii, e o anumită curăţenie interioară. Şi finalul chiar nu mai are secrete: mai "dulce" decît aceste posesiuni este tot iubirea. Charlie nu vrea să renunţe la părinţii şi la bunicii care dorm pe două rînduri în acelaşi pat numai pentru a deveni stăpînul lumii dulciurilor. Burton nu se îndepărtează astfel de Big Fish, unde mesajul era identic. Willy Wonka e frate bun şi cu Edward, care din pricina foarfecelor nu era acceptat în comunitate de oamenii înguşti la minte.

Lăsînd mesajele la o parte, Charlie şi fabrica de ciocolată, ca toate filmele lui Burton, e un foc de artificii colorate, din care ţîşnesc surprize în toate direcţiile. Mereu se întîmplă ceva neobişnuit, iar - chestie nouă la Burton - papilele gustative sînt într-atît de stimulate de scenografia verosimilă, încît transformă filmul într-un deliciu simţit parcă şi pe cerul gurii.
Regia: Tim Burton Cu: Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Freddie Highmore

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus