Cam asta îţi poate trece prin minte atunci când asculţi piesa Pisica verde cu care noi, cei din trupa de teatru AS a Colegiului Naţional "Gheorghe Lazăr", participăm la proiectul-concurs Radio Fiction Desk.
Chiar dacă am avut plăcerea să mai colaborez cu Radio România, am fost foarte bucuroasă să aud că liceul nostru va participa la acest proiect, deoarece consider că apropierea tinerilor liceeni de teatrul radiofonic este o idee foarte bună. Mie mi se pare o oportunitate pe care nu oricine o poate avea şi pe care mulţi probabil şi-o doresc, de aceea am vrut să fiu foarte atentă la reacţiile colegilor mei de trupă, pentru a strânge cât mai multe impresii şi păreri.
De la bun început când coordonatorul nostru Andrei Gheorghe ne-a prezentat evenimentul, toată lumea a fost foarte încântată şi voia să afle cât mai multe informaţii - probabil asta se datorează şi faptului că suntem nişte persoane cărora le plac provocările şi ne dorim să încercăm cât mai multe lucruri noi.
Când ni s-au dezvăluit mai multe despre acest proiect am fost entuziasmaţi de posibilitatea de a cunoaşte diverse persoane din acest domeniu, ba chiar mai mult, că vom avea plăcerea să lucrăm cu unele dintre ele. În acel moment toată trupa a fost convinsă că vrea să participe, pentru că asta era clar ceva ce voiam să bifăm pe lista noastră cu împliniri.
După ce am acceptat bucuroşi şi totodată foarte curioşi această nouă încercare, a apărut o întrebare care ne-a dat ceva bătăi de cap o perioadă: "Bun, şi acum? Ce piesă alegem?". Ne-a fost destul de greu să găsim un text care să se potrivească proiectului, dar care să ne şi reprezinte, ceva cu un mesaj actual şi adecvat vârstei noastre.
După multe căutări şi texte citite, nimic nu reuşea să ne împace pe toţi. Am stat şi ne-am gândit, iar într-un final am zis că nu ar fi rău dacă am încerca un text despre care am auzit şi pe care unii dintre noi îl ştiau deja. Aşa am ajuns la Pisica verde de Elise Wilk (publicată de Editura LiterNet şi disponibilă pentru descărcare gratuită aici). Încă de la primele pagini citite toată lumea a răspuns cu un feedback pozitiv şi atunci am spus cu toţii că asta trebuie să facem, având în vedere că tema şi personajele sunt apropiate de vârsta noastră.
La început am crezut că va fi destul de uşor, având în vedere că piesa este formată în mare parte din povestirile fiecărui personaj, iar momentele de dialog sunt foarte scurte, dar când am început să lucrăm ne-am dat seama că nu este deloc aşa. Piesa scoate în evidenţă şase personaje care din cauza problemelor pe care le au în familie ajung să îşi creeze un univers imaginar în care doresc să evadeze. Chiar dacă la prima vedere personajele par uşor superficiale, alegerile, acţiunile şi nevoile lor arată cauzele pentru care unii adolescenţi se pot refugia într-o lume paralelă care le aparţine şi pe care o pot controla cum vor ei. Unul dintre lucrurile foarte interesante la această piesă este că universul în care toţi cred cu putere face ca fiecare individ să sufere transformări puternice.
Realizând toate acestea, am încercat ca în câteva repetiţii să ne conturăm personajele, imaginându-ne lumea în care trăia fiecare şi gândindu-ne cum ar suna toată această frumoasă "nebunie" la radio!
Acum, pentru că eram pregătiţi, aşteptam cu emoţie ziua înregistrărilor, care a venit destul de repede.
Când am intrat in clădirea radioului, fiecare era atent să observe cât mai multe lucruri. "Primul lucru pe care l-am observat a fost imensitatea holului de la intrare. Mi s-a părut un loc uriaş în care la început m-am simţit foarte mic, gândindu-mă la toate persoanele care au fost acolo înaintea mea", asta mi-a mărturisit colegul meu de trupa, Radu Feraru. După ce am trecut de acest hol foarte mare am ajuns în sala unde am înregistrat. Era o sală primitoare cu tot felul de obiecte folosite în alte piese de teatru peste care se vedea pusă amprenta delicată a timpului şi care ofereau un aer specific. De la primii paşi în sală am fost primiţi cu entuziasm de toţi cei care ne-au ajutat la realizarea proiectului, aşa cum spune şi colega mea Ana Radu: "Acest proiect mi-a oferit şansa de a lucra cu câţiva profesionişti ai radioului care, cu răbdare şi înţelegere, ne-au ajutat să transformăm această «întâmplare artistică» într-un moment de mare bucurie". Cu vocile lor calde ne-au îndrumat încă de la început şi ne-au explicat că la radio trebuie să fim atenţi la toate nuanţele vocale şi cuvintele rostite pentru a transmite mesajul dorit. Cosmin Maluspărteanu mi-a spus că această experienţă a fost una nouă, dar plăcută: "A fost diferit de ce făceam până acum, o altă metodă, o abordare diferită, dar interesantă". La sfârşitul înregistrărilor ni s-a părut că timpul a trecut prea repede şi parcă ne doream să mai fi stat, dar totodată ne-am bucurat de tot ce s-a petrecut în acele puţine ore, după cum spune şi Iulia Dineş: "Mă bucur că am putut face parte din echipa dinamică şi ambiţioasă care a luat parte la realizarea acestui proiect".
Aşteptarea produsului finit nu a fost în zadar, deoarece suntem bucuroşi de ce am reuşit să facem împreună! "Acum după săptămânile de repetiţie, munca depusă şi înregistrări, ascult cu drag produsul final şi sunt extrem de mândră de ce am realizat alături de colegii de trupă, de Andrei Gheorghe şi, bineînţeles, alături de cei de la Radiodifuziune care ne-au fost alături.", a spus mulţumită colega mea Raluca Cornea.
Noi am fost foarte încântaţi de acest proiect şi dorim să împărtăşim această bucurie, aşa că vă aşteptăm să ne ascultaţi şi dacă vreţi să ne şi votaţi, pe http://tnr.srr.ro/proiecte/radio-fiction-desk.htm.