În lumea speranţei... - Festivalul Tânăr de la Sibiu, 2015

Teatrul Gong din Sibiu, instituţie înfiinţată cu 66 de ani în urmă, ne impresionează cu un repertoriu tot mai diversificat. Şi se întâmplă acest lucru în special de când Adrian Tibu s-a instalat în fotoliul de director. Au apărut noi spectacole, pentru copii cu vârste diferite, pentru tineri, adorate şi de adulţi. Dar parcă nu e de ajuns şi atunci conducerea hotărăşte organizarea unui eveniment internaţional care să dea posibilitatea de a vedea producţii din teatre din ţară şi din străinătate - fie pentru bucuria publicului, fie pentru a avea repere. Astfel, Festivalul Tânăr de la Sibiu, desfăşurat în perioada 30 septembrie - 4 octombrie 2015, este o dovadă că de teatru au mare nevoie şi bebeluşii, şi copiii de grădiniţă şi de şcoală, şi adolescenţii...

Echipa acestui festival nou în peisajul teatral românesc şi-a făcut foarte bine temele înainte de a veni cu produsul cultural în faţa spectatorilor. S-a întrebat ce "îi trebuie publicului" şi nu ce "vrea publicul". Pentru că publicul apreciază şi spune că i-a plăcut numai după ce a văzut un spectacol de calitate, un spectacol care îi provoacă interesul, răspunde cerinţelor esteticii.

La Festivalul Tânăr de la Sibiu au fost programate reprezentaţii cu producţii precum Profu' de religie (15+), Pisica verde (14+), Kampf (14+), Apolodor (12+) sau Hotel Crab (7+), Pot să zbor! Istoria zborului (5+), O mie şi una de frontiere (Povestea lui Aladin) (5+), Ce face Roşu joia? (4+), Miravella (3+/6+), Jukebox (3+), Cucu, Bau! (0-3 ani). O aşa "hartă", o astfel de reprezentare, ţinându-se cont de toate vârstele celor cărora le-a fost dedicat festivalul, denotă faptul că organizatorii au pus la cale ceva serios şi pentru un timp îndelungat, şi nu e vorba doar de a petrece frumos timpul liber. An de an vor încerca, şi vor reuşi, căci sunt inventivi şi decişi, să-i formeze micuţului spectator personalitatea, iar tânărului spectator fermitatea în conduita sa.

Spectacolele enumerate spun câte o poveste redată în mod cu totul diferit, astfel fiind create lumi frumoase ce se succed prin faţa privitorului. Bunăoară, la Cucu, Bau!, producţie a Teatrului Baj din Polonia, am fost impresionată să văd copii de cinci-şase luni care au urmărit spectacolul cu cea mai mare atenţie pe care o pot da ei la vârsta respectivă. Erau absorbiţi de "joaca" celor doi actori, care au creat, într-un mod foarte simplu, o lume deosebită, dominată de forme, sunete, culoare. Spre final micuţii au fost atraşi în acest joc. Au început să "protesteze" doar atunci când reprezentaţia s-a sfârşit, când erau scoşi din sală de către părinţi. Un minunat spectacol pentru cei mici, dar şi pentru părinţii lor, căci creatorii l-au gândit ca pe o "întâlnire dintre copil şi adult, dintre viaţa adultă şi copilărie".

Trukitrek din Spania a venit la Sibiu cu un... cabaret, pentru copii cu vârsta de la trei ani. Sunt urmăriţi intens păpuşarii care dau viaţă personajelor. Sunt pitici - jumătate om, jumătate marionetă; actorii din spatele păpuşilor au doar faţa la vedere; ei cântă diverse piese, făcând totul cu umor. Spectacolul i-a captivat pe toţi din sală. Aceeaşi companie spaniolă a prezentat şi Hotel Crab, o comedie - ca o aventură - din care nu lipsesc pasiunea, surpriza. Talentul actorilor a fost răsplătit din plin de publicul încântat de prestaţia scenică.

Cu câtă curiozitate a putut fi urmărit spectacolul Ce face Roşu joia? de la Thalias Kompagnons (Germania)! Îl poţi interpreta ca pe o lecţie de desen, ca pe un film de desen animat, ca pe un îndemn la imaginaţie, la creaţie. Chiar de la punctul roşu pus de artist înainte de a se întreba "ce face Roşu joia?" se naşte, datorită culorilor, pensulelor, un univers fermecător în care poţi călători împreună cu artistul şi cu toată lumea din sală.

Tot într-o călătorie (una poetică) a fost invitat publicul prin spectacolul companiei franceze Act2, Miravella, cu două reprezentaţii - pentru copii cu vârsta de 3+ şi pentru cei cu vârsta de 6+. Aici s-a putut vedea o fabulă exprimată prin dans, o armonie a frumuseţii începutului de viaţă.

Toate aceste spectacole străine văzute la Sibiu mi s-au părut excelente pentru un public gata să exploreze lumea teatrului, lumea visului, lumea în care există speranţa.