Gala de Operetă Ion Dacian - 25 de ani de Operetă

În seara zilei de 4 februarie 2016, Teatrul de Operetă şi Musical "Ion Dacian", care anul acesta a împlinit 25 de ani de existenţă, în parteneriat cu Muzeul Naţional Cotroceni, a organizat un concert-spectacol desfăşurat într-un cadru intim şi cochet în Sala Cerchez a Muzeului.

Soliştii, Corul şi Orchestra Teatrului de Operetă şi Musical "Ion Dacian", sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu, înconjuraţi de melomanii prezenţi în număr impresionant, au susţinut un concert care a reunit cele două dimensiuni artistice consacrate: opereta şi musicalul. Repertoriul, alcătuit din pagini celebre ale unor cunoscuţi compozitori români de gen, incluzând arii din cele mai renumite operete, a debutat în cantabilele sonorităţi dendriniene cu Uvertura la opereta "Lăsaţi-mă să cânt". Orchestra a reuşit prin supleţe, sonorităţi calde, dar precise, şi profesionalism, să evidenţieze povestea acestui opus - momentul culminant din viaţa compozitorului Ciprian Porumbescu care s-a luptat pentru fondarea unei culturi muzicale naţionale. Aceleaşi atribute le-am regăsit mai apoi, în aria şi duetul aceleiaşi operete, respectiv aria "Tu..." interpretată de Doina Scripcaru şi duetul "Te iubesc" în interpretarea sopranei Eugenia Ilinca (rolul Berthei) şi a tenorului Anton Zidaru (interpretându-l pe Ciprian).

Un alt moment special al operetei lui Dendrino, construit pe baza unei melodii nobile şi cuceritoare ce pune în valoare limbajul muzical izvorât din folclorul românesc, a fost evidenţiat în interpretarea duetului "Nu-i bai" de către Gabriela Daha (Suzana) şi Valentino Tiron (Nastasi). Din opereta compozitorului Florin Comişel - "Răspântia", ariile impresionante, cu un caracter istoric puternic, respectiv - "Îţi doresc mult noroc" (solistă Daniela Vlădescu) şi "La răspântie de drumuri" (interpretată impecabil de Ştefan Popov), cât şi duetul "N-ar fi rău dac-ar fi bine" (solişti Raluca Ciocă şi Ştefan Popov, moment în care arta cântului s-a îmbinat cu jocul actoricesc), au încântat publicul prezent. Mai presus de o interpretare calitativă, clară, în care este respectată partitura, se află - lucru care s-a observat pe tot parcursul concertului - entuziasmul cu care aceşti muzicieni cântă fiecare sunet, fiecare frază. Energia pe care o transmit este contaminantă. La punerea în valoare a acestor virtuţi a avut o contribuţie majoră dirijorul Lucian Vlădescu, energic, clar, sugestiv în gesturi, în mod evident extrem de pasionat de repertoriul creaţiei româneşti de operetă.

În sfera Musicalului, "Lecţia de canto" din opusul "Examene, examene" al renumitului muzician şi compozitor Marius Ţeicu, prezent în sală, a fost pusă în valoare prin interpretarea deosebită a sopranei Gladiola Niţulescu-Lamatic şi a muzicienilor Operetei Ion Dacian. Momentul cu doză maximă de umor al serii a fost reprezentat de aria "Avocat ca mine" din acelaşi musical, în interpretarea spectaculoasă în rolul unui avocat cu "statut" ironic, dar comic prin situaţie, a solistului Emil Spătaru. În ritm de tango, sub deviza: "când n-ai nimic în buzunar eşti mai bogat pentru că poţi visa", replică din duetul "Un nebun a spus o vorbă" al operetei "Soarele Londrei" de Florin Comişel, soliştii şi orchestra parcă respirau frumosul... frumosul dat de sunete. Nu a fost un moment de entertainment, ci o reflecţie asupra bogăţiei de sensuri pe care ne-o dă muzica. Nuanţele cu valenţe estetice în sfera umorului, în spiritul Greciei Antice, şi-au făcut simţită prezenţa în duetul "Calypso", din opereta "Lysistrata" de Gherase Dendrino. În rolurile potrivit asumate de soliştii Operetei, soprana Mediana Vlad şi baritonul Cătălin Petrescu, vocaţia de muzician şi-a dat mâna cu cea de actor. Nu în ultimul rând, cu o sonoritate caldă, susţinută muzical şi datorată unei dicţii rafinate, Corul Operetei şi-a făcut simţită prezenţa, interpretând scena de dans şi cor din opereta "Leonard" de Florin Comişel.

Finalul concertului s-a armonizat cu sprinteneala graţioasă şi elemente din folclorul tradiţional românesc prezente în opusul "Ana Lugojana" de Filaret Barbu, în interpretarea solistului Daniel Madia şi a Corului Teatrului de Operetă şi Musical Ion Dacian, în care cel din urmă, transfigurat, a sunat efectiv ca un taraf bine acordat şi omogen.

Aşa cum marele compozitor George Enescu afirma: "publicul nostru se simte atras spre solişti. Solistica atrage prin caracterul ei de sportivitate, publicul urmăreşte cu emoţie pasajele de virtuozitate şi de acrobaţie tehnică", şi publicul participant la acest concert-gală a fost încântat, surprins, graţie muzicii şi artiştilor. Nu în ultimul rând, aş vrea să subliniez faptul că publicul român este unul admirabil, cunoscător şi deosebit de muzical. În cadrul acestei gale, Muzicienii-actori, obişnuiţi cu acest dublu statut în spectacolele de la operetă, în care sunt înconjuraţi de decor şi lumini, s-au transpus în cu totul şi cu totul alt rol: rolul interpretului-solist care, fără "recuzită", a reuşit să evidenţieze şi să transmită publicului frânturi de poveste din cele mai celebre operete şi musicaluri româneşti.

Fiecare lucrare muzicală are un sens. Marea satisfacţie artistică apare în momentul în care găseşti cheia potrivită a acestuia. Atunci lucrarea se transformă în emoţie, lăsându-ţi libertatea de a pătrunde în intimităţile ei. Privilegiaţi în acest sens sunt muzicienii - cu rol de emiţători. Ei au ocazia de a găsi cheia şi de a povesti publicului - receptorii, sensul muzicii!