Performanţa acestor (încă) elevi de liceu şi gimnaziu n-a fost un unicat, căci, în duminica precedentă, o parte din programul acestui concert fusese interpretat în premieră, pe aceeaşi scenă a Ateneului Român, în cadrul proiectului Clasic e Fantastic, bucurându-i pe cei mai mici auditori care, poate, îşi vor dori să urce şi ei, cândva, pe acest podium.
Evenimentul numit, pe drept cuvânt, Gala Lipatti, a propus spre audiere un program dens, care a acoperit genuri de referinţă din istoria muzicii, punând, totodată, în valoare talentul şi dăruirea tuturor celor care au urcat pe scenă, fie ca solişti, fie ca reprezentanţi ai partidelor orchestrale şi corale.
Detaliind repertoriul interpretat, amintim că orchestra de suflători a colegiului a optat, sub bagheta profesorului Marcel Peţanca, pentru aranjamente orchestrale ale unor piese de extremă popularitate, precum uvertura Orpheus în Infern de Jacques Offenbach (cu faimosul Galop infernal, recunoscut pretutindeni prin titulatura "oficializată" de Can-can), sensibilul Vals nr. 2 de Dmitri Şostakovici, emblematicul dans final - devenit un brand cultural naţional - din filmul Zorba Grecul (semnat de Mikis Theodorakis), o sumă de Arii din Muntenia - marcă indubitabilă a specificului românesc - înscrise în partitură de Alfred Mendelsohn şi agrementate solistic la clarinet şi fluier de Giani Busnea, cu farmecul şi dezinvoltura unui - deja - virtuoz al ambelor instrumente, şi, în final, un mixaj de muzică pop realizat de Bernd Classen (Popkiste nr. 1), care a demonstrat capacitatea tânărului ansamblu de a survola, cu egală bucurie a exprimării, şi repere clasice, dar şi de divertisment.
Punctul culminant al serii a fost marcat, însă, de evoluţia orchestrei simfonice, care, atât în Dansul slav op. 46 nr. 8 în sol minor de Dvořák şi uvertura operei rossiniene Wilhelm Tell, cât şi în lucrările lui Paganini - Variaţiunile pe coarda sol pe o temă din opera Moise în Egipt, Vivaldi - Concertul pentru violoncel şi orchestră în si minor, Mozart - Dies Irae, Confutatis maledictis şi Lacrimosa din impresionantul său Recviem - şi Paul Constantinescu - Corul final din Oratoriul de Paşti, s-a dovedit a fi un ansamblu omogen, care a reacţionat prompt, cu acurateţe şi rafinament stilistic, la întregul arsenal al gesticii dirijorale apartenente celor doi mânuitori ai baghetei - profesorii Nicolae Racu şi Andrei Ştefan Racu.
În contextul reuşitelor interpretative urmează, firesc, aprecierea celor doi solişti - violonistul Ştefan Aprodu (însăşi întruchiparea scenică a personajului Paganini-copil, rol pe care, de altfel, îl şi interpretează, în spectacolul regizat de Mick Davis la Teatrul Metropolis) şi violoncelista Isabela Ghergu (o "voce" instrumentală individualizată, a cărei vitalitate dinamizează permanent fluxul melodic, personalizându-l în culori proprii).
Pregătit minuţios de profesoara Lăcrămioara Ana Pauliuc, corul colegiului a fost cel care, prin sonorităţile generoase, ample, de o calitate remarcabilă cu care a investit partituri extrem de dificile, precum cea a Recviemului mozartian ori a Oratoriului lui Paul Constantinescu, a focalizat la maximum atenţia asupra spectacolului scenic în ansamblu, întregindu-i conturul artistic prin momente de o tensiune emoţională cu totul specială.
Aplauzele publicului alăturate celor ale actualului ministrului al Educaţiei, invitat şi el la această gală de excepţie, au răsplătit din plin, aşa cum era şi firesc, remarcabila evoluţie a protagoniştilor serii, îndreptăţindu-i să anticipeze rezonanţa viitorului concert dedicat centenarului Lipatti, deja proiectat ca o construcţie evenimenţială cu impact european. Noi le urăm, încă de pe acum, să fie încununată de succes!
Foto: Marius Vâjoaica