Despre spectatorii care scriu - Fotoliul spectatorului de teatru (IV)

În lumea asta tot mai internetizată, mai youtubată, mai străină de citit şi, fireşte, de scris, a scrie despre teatru pare o extravaganţă de secol XIX. O chestie cu pană şi călimară. Şi, totuşi, chiar dacă nu se vede cu ochiul liber, sunt mulţi care scriu. De fapt, vorba unui prieten, sunt mai mulţi care scriu decât care citesc, şi asta pentru că e tot mai palpitant să vezi că textul pe care-l scrii devine, instant, text public. Adică "important". Gândul că orice scrii poate fi citit de oricine generează în mintea ta de autor o deschidere înspre litere şi o siguranţă de sine care, mie cel puţin, îmi par suspecte. În fine. Nu comentăm acum calitatea scriitoricească a fenomenului. Comentăm strict impulsul de a spune ceva despre teatru, în scris. Iată nişte repere.

1. Înainte de toate, fă o listă cu ideile tale despre spectacol. Scurtă, lungă, în Word, Notepad sau pe hârtie de şerveţel, lista trebuie făcută.

2. Când scrii, porneşte de la ideea că te citeşte cel mai nervos / sceptic / plictisit cititor. E unica garanţie că vei fi citit de aproape oricine şi că-i vei convinge să citească următoarea frază.

3. Începutul unei cronici e cel mai greu. Evită să reciteşti de o mie de ori ce ai scris, chiar dacă îţi place cum sună. Cu cât reciteşti mai puţin începutul, cu atât poţi să fii sigur că ai început deja "să intri" în text.

4. Pericolul nr. 1, pentru cineva care scrie despre teatru, e să nu aibă autoritate. La fel de periculos este să fie prea conştient că o are, atunci când o are. Aşadar, când oferi un verdict, nu te bucura prea mult de temporara ta autoritate. Te va orbi, te va ispiti să arunci vorbe grele de dragul sarcasmului şi vei uita că scrii despre munca unor oameni, care costă bani şi emoţii.

5. Caută ideea, nu limbajul. Cronica, în orice formă ar fi ea, nu e literatură, ci atitudine, explicare, interpretare şi evaluare.

6. Nu scrie "pe felii": decor, actorie, muzică etc. Găseşte cauzalitatea şi relaţiile dintre ele, astfel încât să reconstitui din cuvinte atât spectacolul, cât şi impactul lui.

7. Fii clar şi foloseşte o limbă română corectă, autentică şi bogată, făcând apel la oralitate. Fugi de excesul de clişee şi jocuri de cuvinte. Fă-i să se îndrăgostească de limba română, prin textul tău. Fă-i să vadă că nu e un text din Google Translate, scris de un jurnalist neamţ pentru un public-ţintă de emigranţi arabi.

8. Înlocuieşte epitetele cu verbe şi nu folosi arhaisme, inversiuni sau metafore decât rar, atunci când vrei să evidenţiezi o nuanţă care, printr-un limbaj uzual, ar rămâne neevidenţiată.

9. Nu te speria de faptul că ai scris prea puţin sau prea mult şi nu te speria de reacţii. Dacă ai spus tot ce aveai de spus, textul tău este în mod automat text ireductibil.

10. Când termini, citeşte cronica cu voce tare şi las-o "să se răcească" o zi. Apoi, reverifică.